Portugalia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Portugal


în detaliu	mai mare

Deviză naţională: nici una

Limbă oficială

portugheză¹

Capitală

Lisabona
38°42′N 9°11′W

Oraş principal

Lisabona

Preşedinte

Aníbal Cavaco Silva

Prim-ministru

José Sócrates

Sistem politic

republică

Suprafaţă
- Total
- % apă

locul 111
92.391 km²
0,5%

Populaţie
- Total
- Densitate

locul 76
10,605,870
114/km²

Independenţă

faţă de León
24 iunie 1128

PIB
- Total
- PIB/cap de loc.

locul 41
203.4 miliarde $
19,335 $

Monedă

euro (EUR)

Fus orar

UTC/UTC+1

Imn naţional

A Portuguesa

Domeniu Internet

.pt

Prefix telefonic

+351

1 mirandeza este recunoscută ca oficială în Miranda do Douro.

Republica Portugheză este o ţară situată în extrema sud-vestică a Europei, din Peninsula Iberică, având graniţă cu Oceanul Atlantic în vest şi în sud, şi cu Spania în nord şi în est. De asemenea include două grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore (Açores) şi Insulele Madeira.

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vedeţi articolul istoria Portugalieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Pornind de la Reconquista ca o ţară independentă în 1143, şi cu teritoriu aproape constant din Secolul XIII, Portugalia a avut o legătură profundă cu oceanul. Din cele mai vechi timpuri, pescuitul şi comerţul maritim au fost printre activităţile economice principale portugheze. Interesul lui Henry Navigatorul (secolul XV) în explorare, împreună cu dezvoltările tehnologice în navigaţie ale timpului au permis îceperea expansiunii portugheze şi progreselor în cunoaşterea geografică.

După perioada ei de glorie mondială din secolele XV-XVI, Portugalia a pierdut mult din bunăstarea sa prin distrugerea Lisabonei într-un cutremur din anul 1755, ocuparea sa în timpul Războaielor Napoleonice şi prin pierderea coloniei sale braziliene în 1822. O revoluţie din 1910 a distrus monarhia portugheză, iniţiind o perioadă de republicanism haotic (Prima Republică); în 1926 un coup d'etat naţionalist militar a început o perioadă de cinci decade de fascism.

În 1974, o revoluţie militară de stânga a instalat un guvern care a instituit o serie de reforme democratice. Anul următor, Portugalia a declarat independenţa coloniilor sale din Africa: Mozambic, Angola, Guinea-Bissau, Capul Verde şi São Tomé şi Príncipe) şi şi-a pierdut colonia Timorul de Est din Asia din cauza unei invazii indoneziene. Portugalia însăşi a intrat în Uniunea Europeană în 1986, pierzând o altă dependenţă asiatică, Macau, redăruită unei suveranităţi chineze în decembrie 1999.

Vezi şi: Regii Portugaliei

[modifică] Politică

Pentru detalii, vedeţi articolul Politica Portugalieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

În anii ce au urmat loviturii de stat, Portugalia a îndepărtat progresiv instituţiile nedemocratice şi s-a stabilizat ca o democraţie constituţională. Cele patru mari organe politice portugheze sunt preşedinţia, primul ministru şi Consiliul de Miniştri (guvernul), Parlamentul şi puterea judiciară.

Preşedintele, ales pentru un mandat de 5 ani, în mod direct, prin vot direct, de asemenea comandant şef al forţelor armatei. Puterile prezidenţiale includ alegerea primului ministru şi a Consiliului de Miniştri, în care preşedintele trebuie să fie ghidat de rezultatele alegerilor. Consiliul de Stat, un organ prezidenţial de supraveghere, este compus din şase ofiţeri civili seniori, orice fost preşedinte ales începând cu 1976, cinci membrii aleşi de către Ansamblu, şi cinci aleşi de către preşedinte.

Guvernul este condus de către un prim ministru, care numeşte Consiliul de Miniştri.

Ansamblul Republicii (Assembleia da República) este un organ unicameral compus din 230 de deputaţi. Aleşi prin vot universal conform sistemului de reprezentare proporţională, deputaţii servesc un mandat de patru ani, cu excepţia cazului în care preşedintele dizolvă Ansamblul şi cere noi alegeri.

Curtea Supremă naţională este curtea ultimului apel. Curţi militare, administrative şi fiscale sunt desemnate ca categorii de curţi diferite. Un Tribunal Constituţional format din nouă membrii verifică constituţionalitatea legislaţiei.

[modifică] Districte şi regiuni

Portugalia continentală este formată din 18 districte (distritos, singular - distrito):

Pe lângă acestea există două regiuni autonome (regiões autónomas): Azore (Açores) şi Insulele Madeira. Fiecare district este subdivizat mai departe în Municiipile Portugaliei.

[modifică] Geografie

Pentru detalii, vedeţi articolul geografia Portugalieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Portugalia continentală este împărţită în două de râul ei principal, Tagus (Tejo). În nord, peisajul este format din munţi, deşi cel mai înalt punct al Portugaliei este Mount Pico în Azore la 2,351 m. Sudul în jos spre Algarve este format mai ales din câmpii şi climatul de aici este ceva mai călduros şi mai uscat decât nordul răcoros şi ploios. Alte râuri importante includ Douro, Minho şi Guadiana, similare râului Tagus prin faptul că toate izvorăsc din Spania.

[modifică] Economie

Pentru detalii, vedeţi articolul economia Portugalieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Portugalia a devenit o economie diversificată şi în continuă creştere, bazată pe servicii de la aderarea la Uniunea Europeană în 1986. În ultima decadă, guverne succesive au privatizat multe firme controlate de stat şi au liberalizat zone cheie ale economiei, incluzând sectoarele financiar şi telecomunicaţii. Ţara s-a calificat pentru Uniunea Monetară Europeană (EMU) în 1998 şi a început să folosească noua sa deviză, euroul, pe 1 ianuarie, 2002 împreună cu 11 alte economii membre UE.

Creşterea economică a fost deasupra mediei UE pentru marea majoritate a decadei trecute, însă PIB pe cap de locuitor se situează la doar 75% din cel al economiilor de top UE. Guvernul a eşuat în a domina un deficit extensiv şi în a realiza reforme structurale necesare ridicării competivităţii economiei portugheze. Un sistem educaţional sărac a devenit un obstacol în relizarea unei mai bune productivităţi sau în realizarea creşterii economice. Portugalia a fost umbrită de producătorii cu costuri mai mici din Europa Centrală sau Asia ca ţintă pentru investiţii străine directe.

[modifică] Demografie

Pentru detalii, vedeţi articolul demografia Portugalieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Portugal este departe de a fi o ţară omogenă din punct de vedere lingvistic, etnic şi religios; Portugheza este vorbită în întreaga ţară, existând doar oraşul Miranda de Douro în care este recunsocut dilectul Asturian ca limbă oficială. Minorităţiile, ca şi cele formate din imigranţii africani din fostele colonii, numără mai puţin de 100,000 de oameni. Majoritatea populaţiei portugheze este membră a Bisericii Romano-Catolice.