Extinderea Uniunii Europene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Viaţa în Uniunea Europeană
Cetăţenie Cultură Demografie Economie Educaţie Extindere Relaţii externe	Geografie Istorie Limbi Forţe armate Politică Sport Statistici

Politică - Portal politică Uniunea Europeană Acest articol este parte a seriei: Politica şi conducerea Uniunii Europene

Cei trei piloni Pilonul I: Comunităţile Europene Pilonul II: Politica externă şi de securitate comună Pilonul III: Cooperare poliţienească şi judiciară Instituţii politice Comisia Preşedintele (José Barroso) Comisia Barroso Consiuliul de Miniştri şi Consiliul European Preşedinţia (Finlanda) Parlamentul Preşedintele (Josep Borrell) Membru al Parlamentului European Circumscripţii electorale Alegerile (2004 / După stat) Grupuri parlamentare Comitete Justiţie Curtea de Justiţie Tribunalul de Primă Instanţă Tribunalul Civil Tribunalul de Patente Organe consultative Comitetul Economic şi Social Comitetul Regiunilor Organe financiare Banca Centrală Europeană Banca Europeană de Investiţii Fondul European de Investiţii Organe decentralizate Agenţiile UE Drept Acquis comunitar Procedura Tratatele Ordonanţe - Directive - Decizii Recomandări - Opinii Subiecte legate de UE Uniunea Economică şi Monetară Extinderea Relaţiile externe Partide politice pan-europene Tabel cu partide afiliate după stat
^edit

Extinderea Uniunii Europene se referă la aderarea pe parcursul timpului a noi state la Uniunea Europeană.

[modifică] Istoricul procesului de extindere

În prezent, Uniunea are 25 membri, dintre care şase membri fondatori din 1952:

Alte nouă state au aderat succesiv:

1973:
- Irlanda ,
- Regatul Unit,
- Danemarca
1981:
- Grecia
1986:
- Spania ,
- Portugalia
1995:
- Finlanda ,
- Suedia ,
- Austria .

Prima extindere a Uniunii Europene în est a fost plănuită pentru 1 mai 2004. Negocierile de aderare au fost închise definitiv pentru toate statele. Au aderat:

Uniunea Europeană înainte de extinderea din 1 mai 2004

Alte patru ţări, Bulgaria, România, Croaţia şi Turcia (asociată din 1963 şi în uniune vamală din 1996), sunt oficial candidate la aderarea la Uniunea Europeană.

[modifică] 2007

Uniunea Europeană înainte de extinderea din 1 ianuarie 2007

În mod normal, la 1 ianuarie 2007, vor adera alte două state la Uniunea Europeană, România şi Bulgaria.

Negocieri

Termenul de negocieri este folosit în mod eufemistic de către oficialii de la Bruxeles. De fapt sunt un fel de examinări severe ale candidaţilor. Candidaţii nu pot pune condiţii de nici un fel. Ori îndeplinesc criteriile de aderare, ori sunt respinşi.

Bulgaria şi România au încheiat negocierile de aderare la UE, urmând ca în ianuarie 2007 să adere la Uniunea Europeană. Într-o ceremonie desfăşurată la 25 aprilie în Luxemburg, România şi Bulgaria, împreună cu ţările membre ale UE, au semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, care urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2007. Acesta prevede însă clauze de salvgardare ce pot întârzia amânarea cu un an. Cele mai problematice capitole sunt Justiţia şi Afacerile Interne şi Politica în Domeniul Concurenţei.

Vezi şi: Integrarea României în Uniunea Europeană, Integrarea Bulgariei în Uniunea Europeană

[modifică] Extinderi viitoare (după 2007)

Uniunea Europeană după extinderea de la 1 ianuarie 2007

Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambiţiile europene ale Turciei datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri preliminare la 3 octombrie 2005. Totuşi, analiştii consideră ca această ţară nu va adera mai devreme de 2015, datorită numărului mare de reforme economice şi sociale care trebuie întreprinse. De la acordarea statutului de ţară candidată, Turcia a implementat reforme permanente în privinţa drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minorităţii kurde, şi a avansat în rezolvarea diferendului cipriot. Totuşi, datorită diferenţelor religioase şi culturale în relaţie cu restul Europei, Turcia se loveşte de o opoziţie puternică din partea guvernelor conservatoare şi religioase ale statelor membre, în special Franţa, Germania, Austria, Grecia, Cipru şi Slovenia.

Croaţia este un alt stat candidat la aderare. Aderarea ar putea avea loc până în 2010, deşi procesul de aderare a fost încetinit printre altele de necooperarea Croaţiei cu Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPI). La 9 noiembrie 2005, Comisia Europeană a recomandat acordarea statutului de candidat Macedoniei, devenind astfel cea de a treia republică ex-iugoslavă care câştigă acest statut.

Vezi şi: Integrarea Croaţiei în Uniunea Europeană, Integrarea Turciei în Uniunea Europeană, Integrarea Macedoniei în Uniunea Europeană