Euro
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Euro (EUR, sau €) este moneda unică a Uniunii Europene (UE).
A fost introdusă pe 1 ianuarie 1999, la miezul nopţii, succedând vechea unitate monetară europeană ECU (European Currency Unit). Monedele naţionale ale ţărilor participante au încetat să existe legal, devenind simple subdiviziuni ale monedei europene. Totuşi bacnotele şi monedele naţionale au continuat să fie folosite în ţările respective, până la introducerea noilor bancnote şi monede pe 1 ianuarie 2002. Vechile monede şi-au mai păstrat valoarea legală până la data limită de 28 februarie 2002.
Un euro este divizat în 100 cenţi, sau centime (nu contează ce declinare este folosită, centimos spanioli sau centesimi italieni).
Cuprins |
[modifică] State participante
În prezent statele membre participante la euro sunt Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania. Aceste ţări sunt numite frecvent "Zona euro" sau "Euroland". De la 1 ianuarie 2007 se va alătura zonei euro şi Slovenia.
Andora, Monaco, San Marino şi Vatican folosesc de asemenea euro, deşi nu sunt în mod oficial membri euro, nici măcar mebri ai UE. (Au folosit înainte monede care au fost înlocuite prin euro.) Din acestea, Monaco, San Marino şi Vatican şi-au creat propriile monede, cu propriile simboluri naţionale pe spate. Andorra foloseşte monede franceze şi spaniole, de vreme ce au folosit francul francez şi peseta spaniolă ca şi monedele sale. Aceste ţări folosesc euro datorită unor înţelegeri cu statele membre UE (Italia în cazul principatului San Marino şi oraşului Vatican, Franţa în cazul principatului Monaco), aprobate de către Consiliul Uniunii Europene.
Muntenegru şi Kosovo, care au folosit marca germană ca şi monedă a lor, au adoptat de asemenea euro, deşi, spre deosebire de cele trei state de mai sus, nu au intrat în nici o înţelegere legală în mod explicit cu UE care să le permită acest lucru.
Ţările care au avut moneda naţională fixă în raport cu marcă germană, ex. Bulgaria şi Estonia, şi-au fixat şi ele ratele de schimb în raport cu euro.
Din 2 februarie 2002, litas-ul lituanian (LTL) a intrat în ERM II, rata de schimb fiindu-i fixată în raport cu euro în locul dolarului american.
Danemarca şi Regatul Unit nu sunt apte în mod legal pentru aderarea la euro, până când guvernele lor nu decid altfel. Suediei nu i-a fost aprobată participarea de nici un act legal; totuşi, Suedia a decis în 1997 să nu se alăture zonei euro, aşa că nu a făcut nici un efort spre a-şi îndeplini criteriul necesar, de a avea o rată stabilă de schimb. Suedia a făcut un referendum pe tema monedei unice europene pe 14 septembrie, 2003, participanţii votând împotriva euroului, după cum puteţi vedea mai încolo: Da 41.8%, Nu 56.1%. Aceasta a constituit o decizie pentru minimum cinci ani.
În Danemarca un referendum pe tema aderării la euro a avut loc pe 28 septembrie, 2000, rezultând un procent de 53.2% împotriva aderării.
[modifică] Nume
Documentele oficiale ale UE utilizează termenii euro şi cent atât la singular cât şi la plural, în funcţie de variaţiile ocazionale ale limbiilor statelor mebre ale uniunii: de exemplu pluralul italian al euro este euri, în timp ce cuvântul grecesc pentru centime este lepto (λεπτο).
[modifică] Monede şi bancnote
Toate monedele au o faţă comună (1,2 şi 5 cenţi : Europa în lume ; 10, 20 şi 50 cenţi : Europa ca şi o alianţă de State ; 1 şi 2 euro : Europa fără frontiere) şi o faţă specifică ţării de către care este emisă moneda (chiar şi pentru Andora, Monaco, San-Marino şi Vatican care şi-au relizat propriile monede). Bacnotele au ieşit toate după o machetă comună pentru toată zona euro. Evident, toate monedele sunt utilizabile în toate ţările membre, de exemplu o monedă cu portretul lui Juan Carlos are valoare legală nu doar în Spania ci şi în Finlanda, în Irlanda...
Data finală de validitate a monedelor naţionale variază de la un stat la altul. Prima moedă care a dispărut a fost Deutsche Mark (marca germană), pe 31 decembrie 2001 într-un minut, ultimele monede dispărând pe 28 februarie 2002, data la care toate monedele ar fi trebuit să-şi înceteze valoarea legală în statele respective. Totuşi băncile centrale ale statelor din zona euro vor continua să accepte bancnotele şi monedele vechilor devize. (de exemplu până în 2012 în Franţa pentru bancnote).
Simbolul monedei europene , acel e cu doua bare orizontale , paralele, provine de la initiala continentului european, iar cele 2 bare paralele rezprezinta stabilitate si siguranta.
[modifică] Rata de schimb
Valoarea euro pentru vechile monede este următoarea:
- 13,7603 schillingi austrieci (ATS - Austria)
- 40,3399 franci belgieni (BEF - Belgia)
- 1,95583 mărci germane (DEM - Germania)
- 166,386 pesete spaniole (ESP - Spania, Andora)
- 5,94573 mărci finlandeze finlandeze (FIM - Finlanda)
- 6,55957 franci francezi (FRF - Franţa, Andora, Monaco)
- 0,787564 lire irlandeze (IEP - Irlanda)
- 1936,27 lire italiene (ITL - Italia, San-Marino, Vatican)
- 40,3399 franci luxemburghezi (LUF - Luxemburg)
- 2,20371 guldeni olandezi (NLG - Olanda)
- 200,482 escudo portughezi (PTE - Portugalia)
- 340,750 drahme greceşti (GRD - Grecia)
- 239,640 tolari sloveni (SIT - Slovenia)
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
| Monede pre-euro |  |
||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
|||||||||||||||||||||||||||
