Luxemburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la Marele ducat de Luxemburg. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Luxemburg (dezambiguizare).

Groussherzogtum Lëtzebuerg
Grand-Duché de Luxembourg
Großherzogtum Luxemburg


în detaliu	mai mare

Deviză naţională: Mir wëlle bleiwe wat mir sinn (Vrem să rămânem cine suntem în luxemburgheză)

Limbă oficială

Luxemburgheza¹, Franceza², Germana²

Capitală

Luxemburg
$COORD_CAP

Oraş principal

Luxemburg

Marele Duce

Marele Duce Henric

Prim-Ministru

Jean-Claude Juncker

Sistem politic

Monarhie

Suprafaţă
- Total
- % apă

Locul 177
2.586 km²
0,0%

Populaţie
- Total
- Densitate

Locul 167
468.571
181,2/km²

Independenţă

11 mai 1867

PIB
- Total
- PIB/cap de loc.

Locul 92
$30,7 miliarde
$66.821

Monedă

Euro

Fus orar

UTC +1/+2

Imn naţional

Ons Heemecht

Domeniu Internet

.lu, .eu³

Prefix telefonic

+352

¹Luxemburgheza este limba naţională
²Franceza şi germana sunt limbile administrative.
³Codul .eu aparţine Uniunii Europene, din care Marele Ducat al Luxemburgului face parte

Marele Ducat de Luxemburg (Groussherzogtum Lëtzebuerg în luxemburgheză) este un stat în Europa care face parte din grupul de ţări Benelux (alături de Belgia şi Ţările-de-Jos) şi din Uniunea Europeană.

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vedeţi articolul Istoria Luxemburguluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Schimbări în teritoriul Luxemburgului de-a lungul timpului.

Istoria înregistrată a Marelui Ducat al Luxemburgului începe odată cu construcţia Castelului Luxemburg în anul 963. În jurul acestei fortăreţe s-a dezvoltat treptat un oraş care a devenit centrul unui stat mic dar important. În 1437 a avut loc o criză, familia conducătoare neavând moştenitori legitimi pentru tron. În secolele următoare, fortăreaţa Luxemburg a fost în mod constant mărită şi întărită de cei care au ocupat-o, între alţii, Bourbonii, Habsburgii, Hohenzollernii şi francezii. Chiar şi după înfrângerea lui Napoleon în 1815, când Congresul de la Viena a conferit autonomie formală Luxemburgului, ţara a devenit obiectul unei dispute între Prusia şi Olanda.

Revoluţia belgiană dintre 1830–1839 a înjumătăţit teritoriul Luxemburgului, atunci când partea vestică a ţării, pur francofonă, a fost transferată Belgiei. Independenţa Luxemburgului a fost confirmată apoi în 1839, dar nu a fost ratificată formal decât în 1867, după ce criza luxemburgheză aproape a dus la un război între Prusia şi Franţa. În acelaşi an 1839, Luxemburg s-a alăturat Confederaţiei germane.

Regele Olandei a rămas şeful de stat al Luxemburgului, cu titlul de mare duce al Luxemburgului până în 1890. La moartea lui Wilhelm al III-lea, tronul Olandei a revenit fiicei sale, Wilhelmina, iar Luxemburg (pe tronul căruia nu puteau sta femei (vezi Legea Salică)) i-a fost dat lui Adolph de Nassau-Weilburg.

Luxemburg a fost invadat şi ocupat de Germania în timpul primului război mondial şi al celui de-al doilea război mondial. În 1942, Luxemburgul a fost oficial anexat de Al treilea Reich.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Luxemburg şi-a abandonat politica de neutralitate, alăturându-se Aliaţilor în lupta împotriva Germaniei. Guvernul său, în exil la Londra, a format un mic grup de voluntari, care au participat la invazia Normandiei. A devenit un membru fondator al NATO şi al ONU în 1946. În 1957, Luxemburg a devenit unul dintre cele şase state fondatoare a Comunităţii Economice Europene (devenită apoi Uniunea Europeană), şi în 1999 s-a alăturat ţărilor care au adoptat moneda unică, euro. Mai multe organisme europene îşi au sediul în Luxemburg.

[modifică] Politică

Pentru detalii, vedeţi articolul Politica Luxemburguluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Luxemburg are un sistem parlamentar de guvernare, fiind o monarhie constituţională. În conformitate cu constituţia din 1868, puterea executivă este exercitată de Marele Duce sau de Marea Ducesă, şi de cabinet, constituit dintr-un prim-ministru şi mai mulţi miniştri. Marele Duce are puterea de a dizolva parlamentul şi de a forma un altul.

Puterea legislativă aparţine Camerei Dueputaţilor, aleşi direct pentru mandate de cinci ani. Un al doilea corp, "Conseil d'État" (Consiliul de Stat), format din 21 de cetăţeni numiţi de duce, are rol consultativ pentru Camera Deputaţilor în elaborarea legilor.[1]

Marele ducat are trei tribunale inferioare (justices de paix; în Esch-sur-Alzette, în Luxembourg şi în Diekirch), două tribunale districtuale (Luxembourg şi Diekirch) şi o Curte Superioară de Justiţie (Luxembourg), care include Curtea de Apel şi Curtea de Casaţie.

Există şi un tribunal administrativ, o Curte Administrativă şi o Curte Constituţională, toate în oraşul Luxembourg.

[modifică] Împărţirea administrativă

Pentru detalii, vedeţi articolul Împărţirea administrativă a Luxemburguluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Ţara este împărţită în 3 districte, 12 cantoane şi 118 comune. 12 comune au statut de oraş, iar oraşul Luxembourg, capitala, este cel mai mare din ţară.

[modifică] Geografie

Pentru detalii, vedeţi articolul Geografia Luxemburguluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Luxemburgul este una dintre cele mai mici ţări din Europa. Are o suprafaţă de circa 2,586 km². În vest se mărgineşte cu provincia belgiană Luxembourg, care (la 4.443 km²) are aproape o suprafaţă dublă faţă de cea a ţării.

Nordul ţării face parte din Munţii Ardeni, e format din dealuri şi munţi joşi, cel mai înalt punct fiind Buurgplaatz, de 559 m. Resul ţării este de asemena deluros.

Graniţa estică a Luxemburgului e formată de râurile Mosel (Moselle), Sauer (Sûre) şi Our.

[modifică] Economie

Pentru detalii, vedeţi articolul Economia Luxemburguluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Economia stabilă, puternică a Luxemburgului, prezintă creştere moderată, inflaţie redusă şi şomaj redus. Sectorul industrial, dominat de industria siderurgică, a devenit tot mai diversificat, şi include produse chimice, cauciucuri şi alte produse. În ultimile decenii, creşterile în sectorul financiar au compensat declinul oţelului. Serviciile, în special cele legate de bănci, ocupă un segment tot mai important al economiei. Agricultura se bazează pe mici ferme familiale. Luxemburgul are legături comerciale şi financiare în special cu Belgia şi Olanda, şi ca membru al UE, se bucură de avantajele pieţei libere europene. Luxemburg are cel mai mare PIB per capita din lume (62 700 USD în 2005). Şomajul a fost de 4,4% din forţa de muncă în iulie 2005.

[modifică] Demografie

Pentru detalii, vedeţi articolul Demografia Luxemburguluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

În Luxemburg sunt recunoscute şi vorbite trei limbi, limba franceză, limba germană şi limba luxemburgheză, o limbă francică a regiunii Moselle, asemănătoare cu limba germană. În afară de faptul că e una dintre cele trei limbi oficiale, luxemburgheza este şi limba naţională a marelui ducat.

87 % din populaţia Luxemburgului sunt creştini romano-catolici, resul fiind în principal protestanţi, evrei şi musulmani.

[modifică] Cultură

Pentru detalii, vedeţi articolul Cultura Luxemburguluivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].