Suedia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Konungariket Sverige


în detaliu	mai mare

Deviză naţională: Nu are

Limbă oficială

Nu are¹

Capitală

Stockholm

Oraş principal

Stockholm

Suveran

Carl Gustav

Prim-ministru

Fredrik Reinfeldt

Sistem politic

Monarhie constituţională

Suprafaţă
- Total
- % apă

Locul 54
449.964 km²
8,67%

Populaţie
- Total
- Densitate

Locul 111
8.986.400
15,42/km²

Independenţă

Nu a fost colonizată

PIB
- Total
- PIB/cap de loc.

Locul 48
$142,2 miliarde
$27,400

Monedă

Coroana suedeză (SEK)

Fus orar

UTC+1/+2

Imn naţional

Du gamla, Du fria

Domeniu Internet

.se, .eu²

Prefix telefonic

¹Limba suedeză este de facto şi cea mai vorbită limbă. Sami, finlandeza, Meänkieli, idiş şi roma sunt recunoscute ca limbi de minoritate.
²Codul .eu aparţine Uniunii Europene, din care Suedia face parte

Suedia

[modifică] Denumire oficială

Suedia (Konungariket Sverige)

[modifică] Geografie

Pentru detalii, vedeţi articolul geografia Suedieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

[modifică] Aşezare

Suedia este un stat în Europa de Nord, situat în partea estică a peninsulei Scandinave, la ţărmurile Mării Baltice (Golful Botnic). Cuprinde şi numeroase insule din Marea Baltică (Gotland, Oland ş.a.).

[modifică] Vecini

La nord-vest, Norvegia - pe o lungime de 1619 km;
La nord-est, Finlanda - pe o lungime de 586 km;
La sud-vest, Marea Nordului;
La sud-est, Marea Baltica si strâmtorile daneze.

[modifică] Suprafaţă

Suprafaţa Suediei este de 449.964 km²

[modifică] Împărţire administrativă

Harta administrativă a Regatului Suediei

În mod tradiţional Suedia este împărţită în trei provincii istorice (landsdelar în sudedeză):
Götaland,
Svealand şi
Norrland.
Cea de-a patra provincie istorică a Suediei a fost până în 1809 Österland, actuala Finlandă.
Până la reforma administrativă întreprinsă în anul 1634 de Axel Oxenstierna, Suedia era divizată în 25 de unităţi administrative (landskap).

În prezent Suedia este împărţită în 21 de unităţi administrative (regiuni), denumite în suedeză län, care au propriul guvern local.
Acestea sunt:

AB - Stockholms län
C - Uppsala län
D - Södermanlands län
E - Östergötlands län
F - Jönköpings län
G - Kronobergs län
H - Kalmar län

I - Gotlands län
K - Blekinge län
M - Skåne län
N - Hallands län
O - Västra Götalands län
S - Värmlands län
T - Örebro län

U - Västmanlands län
W - Dalarnas län
X - Gävleborgs län
Y - Västernorrlands län
Z - Jämtlands län
AC - Västerbottens län
BD - Norrbottens län

Aplicarea legilor e asiguratã de cele aproximativ 100 de agenţii administrative. Astãzi, Suedia numãrã 289 de municipaliţãti, ce acoperã întreaga ţarã (inclusiv zonele rurale), fiecare având un consiliu ales prin vot popular, care adunã impozitele şi se ocupã de diverse servicii publice.
În Suedia există 10 ministere care se ocupã în principal de elaborarea noilor proiecte de lege.

[modifică] Populaţie

Suedia are o populaţie de 8.986.400 locuitori, dintre care 98% suedezi, în rest finlandezi, danezi, iar in nord trăind circa 15 000 de laponi.
În ţară sunt şi peste 400 mii de imigranţi (finlandezi, norvegieni, danezi, iugoslavi, turci, polonezi, iranieni, germani, români).
În nordul ţării, există două grupuri de minorităti etnice: vorbitorii de finlandeză din nord-est şi populaţia Sami (Laponii).
70% din teritoriu prezintă o densitate mai mică de 6 loc/km2, dar în arealele urbanizate din părţile sudice si centrale ale Suediei, densitatea populaţiei depăşeşte 150 loc/km2, iar în nord densitatea cea mai ridicată este în zonele miniere: 20 loc/km2, iar pe litoral: 35 loc/km2.
Populaţia urbană: circa 85%
Natalitatea: 14,3 ‰
Mortalitatea: 11 ‰
Speranţa de viaţă este mare:
- aproximativ 76 de ani pentru bărbaţi
- aproximativ 82 ani pentru femei.

[modifică] Limba vorbită

Suedeza este limba naţională (dar nu oficială) a Suediei, şi este vorbită de majoritatea populaţiei.

Suedeza este una din limbile scandinave, o sub-grupă a limbilor germanice (indo-europene). Suedeza este foarte apropiată lingvistic de limba daneză şi norvegiană.

[modifică] Oraşe principale

Stockholm (capitala Suediei)
Goteborg
Malmo
Uppsala
Linkoping
Norrkoping
Jonkoping
Helsingborg
Östersund .

[modifică] Relief

Relief predominant de platou şi de câmpie, cu următoarele particularităţi:
În vestul şi nord-vestul ţării se întind Alpii Scandinavi care ating altitudinea maxima prin vf. Kebnekajse: (alt. 2111 m).
Alte vârfuri: Sarek (alt. 2090 m), Sulitjelma (alt. 1914 m).
Spre est munţii sunt mărginiţi de un podiş, care coboară în trepte spre litoralul cu fiorduri al Mării Baltice, unde se află Golful Botnic.
În partea sudică a ţării se întind câmpii care înconjoară o mică regiune deluroasă, podişul Smaland (alt. 377 m) şi câmpia vălurită Skania, cu soluri fertile şi peisaje asemanatoare Danemarcei învencinate.
Există foarte multe lacuri de origine tectono-glaciară, mai ales in câmpia central-sudică a ţării. Din cele circa 96.000 de lacuri, mai mari sunt Vanern, (5585 km2), Vattern (1899 km2)şi Malaren (1140 km2).
Zonele mlăştinoase acoperă peste 10% din suprafaţa ţării.
Capitala Suediei, este situată de o parte şi de alta a strâmtorii Norrstrom, care leagă lacul Malaren de Marea Baltică şi pe câteva insule ale lacului Malaren, legătura între cartierele-insule făcându-se prin intermediul a nu mai puţin de 50 de poduri.
Lacul Malaren a fost cândva un golf al Mării Baltice care pătrundea adânc în interiorul ţării.
Mişcările de ridicare care au antrenat peninsula au înălţat pamânturile despărţind apele golfului de cele ale Balticii, formând lacul Malaren.
Între lac şi mare se formează un cordon litoral care nu mai permite accesul corăbiilor spre interior şi obligă crearea unui punct de tranzit pe uscat.
Aşa a apărut oraşul Stockholm la zona de contact dintre mare şi uscat cu un dublu rol: economic (asigurând tranzitul mărfurilor pe continent) şi strategic (constituind un obstacol în calea piraţilor care urmăreau şi prădau corabiile negustoreşti).
Legătura lacului cu marea a fost refăcută artificial, necesitatea canalului Norrstrom fiind vitală.

[modifică] Reţea hidrografică

Hidrografia este reprezentată de numeroase râuri în general scurte (Umealv 465 km, Lulealv 450 km), dar cu debite bogate şi un potenţial hidroenergetic ridicat (mai ales cele din Norrland) şi de cele circa 96.000 lacuri, unele de mari dimensiuni.
O parte din lacuri şi râuri sunt legate între ele prin canale navigabile, mai cunoscut fiind canalul Gota, care traversează partea de sud a Suediei şi face legătura între lacuri si râuri pe o distanţă de 560 de kilometri, de la Göteborg la Stockholm.

Râuri: Klar, Osterdal, Indals, Angerman, Ume, Pite, Lule, Torne, Muonio.
Lacuri: Vanern, Vatern, Malaren, Storsjon, Siljan, Nornavam.

[modifică] Climă

Clima este mai aspră în regiunile nordice (traversate de Cercul Polar), unde are caracter continental, şi mai blândă în partea sudică, unde influenţa marină este puternică, iar precipitaţiile depăşesc 500 mm/an (temperat-maritimă).
GulfStream, curentul cald al Golfului din Atlantic, imprimă Suediei un climat mai blând decât cel al altor regiuni situate tot în îndepărtatul nord.
Stockholm, capitala ţării, se situează aproape la aceeaşi latitudine ca şi sudul Groenlandei, dar în iulie beneficiază de o temperatură medie de +18° C.
Iarna, temperatura medie se situează uşor sub zero, iar căderile de zăpadă sunt moderate.
Mai spre nord însă, Suedia are ierni lungi si friguroase.
În iunie si iulie soarele nu apune niciodată.

[modifică] Vegetaţie

Jumătate din suprafaţa ţării este acoperită de păduri (mesteacăn, pin, molid).
Mai puţin de 10% este teren agricol (cultivat cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu).
În partea nordică şi centrală a ţării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar în extremitatea sudică pădure de fag şi stejar.
În zonele muntoase înalte se dezvoltă vegetaţia de tundră montanaă.
În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, nevăstuica, hermelina, păsările de apă.
Există 16 parcuri naturale şi 753 de rezervaţii de stat şi alte rezervaţii care protejează flora tipică de tundră sau taiga, fauna polară sau de pădure temperată.

[modifică] Resurse naturale

Suedia este bogată în păduri de conifere, în minereu de fier, cupru, zinc, aur, argint, plumb, zinc, wolfram, uraniu şi alte minereuri, dar nu are zăcăminte de petrol şi cărbune, dispune însă de energie hidroelectrică.
Cele mai importante rezerve de fier se află în nordul îndepărtat şi sunt îndeosebi exportate.
Întinsele păduri de conifere ale Suediei, într-o bună combinaţie cu foioasele, servesc la aprovizionarea unei industrii extrem de dezvoltate: gatere, celuloză, hârtie şi produse finite pe bază de lemn.
Suedia este un important furnizor de hârtie şi produse lemnoase pe pieţele internatţonale. În 1997, exportul produselor industriei forestiere s-a ridicat la 91 miliarde coroane suedeze.
Energia hidroelectrică ieftină a constituit un factor esential în dezvoltarea industrială a ţării. Aproximativ 15% din cantitatea de energie a Suediei este furnizată de centralele hidroelectrice, aşezate pe râurile principale din nord.
Petrolul importat asigura 40% din energia care se consumă, iar cocsul si cărbunele importate asigură 7% .
Cele douasprezece reactoare nucleare ale Suediei asigură peste 15% din energia totală a ţării sau 50% din energia electrică.
Restul energiei provine din combustibili biologici.

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vedeţi articolul istoria Suedieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Probele arheologice dovedesc că teritoriul actualei Suedii era locuit în Epoca pietrei, odată cu retragerea gheţii ultimei glaciaţiuni din interiorul peninsulei. Primii locuitori se presupune că au fost vînători-culegători, trăind în primul rînd din ceea ce Marea Baltică le putea oferi.

Există probe care susţin teoria conform căreia sudul Suediei a fost dens populat în timpul Epocii bronzului, pentru că au fost descoperite rămăşiţe ale unor comunităţi bazate pe comerţ.

În secolul IX şi secolul X, cultura vikingă a înflorit în Suedia. Comerţul, atacurile şi colonizarea se făceau în această perioadă către est, spre Statele Baltice, Rusia şi Marea Neagră.

În 1397, cele 3 ţări scandinave : Norvegia, Danemarca şi Suedia au fost unite sub un singur rege. Aceasta a fost o uniune personală nu una politică, şi în secolul XV Suedia a rezistat încercărilor de conducere centralizată ale regelui danez, chiar şi prin rebeliune armată. Coroana suedeză s-a despărţit în 1521 de această uniune personală cînd viitorul (1523) rege Gustav I al Suediei a devenit regent.

Secolul XVII a fost martorul ridicării Suediei ca una dintre marile puteri ale Europei prin participarea la Războiul de 30 de ani. În secolul XVIII Rusia a luat hăţurile Europei de Nord şi în cele din urmă, în 1809, a rupt Finlanda din estul Suediei şi a declarat-o Mare Ducat rusesc.

Ultimul război purtat de Suedia a fost împotriva Norvegiei în 1814, ducând la crearea unei uniuni personale cu aceasta din urmă. Uniunea a fost dizolvată în mod paşnic în 1905. Suedia a rămas o ţară neutră în timpul celor două războaie mondiale. A continuat să stea nealiniată în timpul Războiului Rece şi nu este astăzi membră a nici unei alianţe militare (deşi a participat la antrenamentele NATO).

[modifică] Economie

Pentru detalii, vedeţi articolul economia Suedieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Economie bazată pe industrie şi servicii.

PIB (1995): 2% agricultură, 32% industrie, 66% servicii.

Dispune de însemnate zăcăminte de minereuri de fier, şisturi bituminoase, cupru, zinc, wolfram, uraniu, aur, argint.

Industrie avansată: extractivă, metalurgică (fontă, otel, aluminiu ş.a.), constructoare de maşini (nave, avioane, automobile, material rulant ş.a.), energetică (peste 1000 de hidrocentrale, centrale nucleare), forestieră, de celuloză şi hârtie, chimică şi petrochimică, textilă, alimentară.

Agricultură specializată în creşterea animalelor pentru lapte şi carne (bovine, ovine, porcine, păsări) şi producţia de cereale (grâu, orz, ovăz, secară). Se mai cultivă cartofi, sfeclă de zahar, legume, plante furajere.

Exportă nave, mijloace de transport, echipamente industriale, produse miniere şi chimice, hârtie, materiale lemnoase, articole manufacturiere, produse alimentare.

Importă combustibili, maşini şi utilaje industriale, fructe, legume.

Comerţ extern cu Germania, Marea Britanie, Norvegia, SUA, Danemarca, Franţa, Ţările de Jos, Finlanda ş.a.

Monedă : Coroana suedeză (SEK)|

Turism de amploare.

Pescuit maritim.

Flotă comercială maritimă.

Căi navigabile interne.

Căi ferate: 11.285 km.

Căi rutiere: 135.859 km.

La începutul acestui secol, Suedia era o ţară preponderant agrară si una dintre cele mai sărace naţiuni europene.

Bogatele sale resurse interne (minereu de fier, material lemnos si putere hidraulică), au permis o industrializare rapidă, care a transformat Suedia într-un modern stat al bunăstării.

Suedia este o ţară industrial-agrară dezvoltată, cu o puternică industrie extractivă, siderurgică, a metalurgiei neferoase, iar construcţiile navale au o mare dezvoltare (la Malmo si Goteborg).

Cea mai importantă ramură industrială este construcţia de maşini (autovehicule, motoare diesel, aeronave, ambarcaţiuni, echipamente electrice) cu centrele principale la: Stockholm, Goteborg, Vasteras).

Suedia ocupă locul 4 pe glob în industria mobilei, locul 5 in producţia de cherestea şi locul 7 la plăci aglomerate şi fibrolemnoase.

Stockholmul reprezintă un important centru industrial şi comercial al Suediei (industrie constructoare de maşini, electrotehnică, şantiere navale, industrie poligrafică, chimică, usoară, pielărie şi alimentară).

Una dintre cele mai favorabile dezvoltări au cunoscut sectoarele de înaltă tehnologie, precum telecomunicaţiile şi industria farmaceutică, orientate către export.

Din 1995 Suedia este membră a Uniunii Europene.

[modifică] Cultură

Pentru detalii, vedeţi articolul cultura Suedieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

O specialitate culinară suedeză este kåldolmar, asemănătoare cu sarmalele româneşti, din carne de porc şi frunze de varză. Mâncare tipică pentru zona est mediteraneană, sarmalele au fost aduse în Suedia în secolul XVIII de către armatele regelui Carl al XII-lea al Suediei, care au petrecut 2 ani în exil pe teritoriul Moldovei de astăzi (oraşul Tighina). Pentru prima oară au fost menţionate într-o carte de bucate scrisă de Cajsa Warg în 1755. Atunci erau încă făcute cu foi de viţă, care au fost repede înlocuite cu foi de varză, acestea fiind mult mai uşor de găsit în Scandinavia.

[modifică] Religie

Biserica suedeză este o Biserică evanghelică-lutherană.

Evanghelisti luterani (94%);
Romano-catolici.

[modifică] Sărbători naţionale

30 aprilie, Aniversarea zilei de naştere a regelui
6 iunie, Ziua Steagului Suedez (Ziua Drapelului).

[modifică] Sistem politic

Suedia este o monarhie constituţionalã. Parlamentul este unicameral. Primul ministru şi parlamentul (Riksdag) cu 349 membri sunt aleşi pentru perioade de patru ani, prin vot direct şi reprezentare proporţionalã. Rege (din 1975) este Carl Gustaf al XVI-lea, care îndeplineşte astãzi numai funcţii ceremoniale, în calitate de Şef al Statului. Carl XVI Gustav al Suediei, al cărui nume complet este Carl Gustaf Folke Hubertus Bernadotte (născut pe 30 Aprilie 1946), este fiul lui Gustav Adolf al Suediei (1906-1947) si al Sybillei de Saxe-Coburg-Gotha (1908-1972); este nepotul direct al Regelui Gustav VI Adolf al Suediei. Carl XVI Gustav al Suediei s-a căsătorit cu Silvia Sommerlath pe 19 Iunie 1976, având trei copii:

Prinţesa Victoria, Ducesa de Västergötland (n. 1977)
Prinţul Carl Philip, Duce de Värmland (n. 1979)
Prinţesa Madeleine, Ducesa de Hälsingland si Gästrikland (n. 1982).

Prinţesa Victoria este moştenitoarea Coroanei Suedeze ca prim născut al Regelui Carl XVI Gustav.

[modifică] Vezi şi

[modifică] Bibliografie

Institutul suedez, Date generale despre Suedia, martie 2000.

[modifică] Legături externe

Portalul de stat

Consiliul Nordic / Scandinavia
Danemarca • Finlanda • Islanda • Norvegia • Suedia Membri asociaţi: Insulele Åland • Insulele Feroe • Groenlanda