Martin Luther
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483 - d. 18 februarie 1546), preot şi doctor în teologie, a fost primul reformator protestant, ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Lutherane.
Reforma protestantă din Germania a fost începută de Martin Luther în 1517. El a încercat să reformeze Biserica Catolică medievală, dar datorită rezistenţei de care a dat dovadă, ea a fost împărţită în structura actuală.
Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia pe data de 10 noiembrie 1483, părinţii lui fiind Hans şi Margaret Ziegler Luther. După puţin timp familia lui s-a mutat în Mansfeld, unde Hans (tatăl lui) a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg şi Eisenach înainte să se înscrie la Universitatea Erfurt. În 1505, îndrumat de tatăl lui, a început să studieze dreptul dar ulterior s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al ordinului augustinian. Martin Luther şi-a luat doctoratul în Teologie în anul 1512 şi a devenit profesor de ştiinţe biblice la extrem de prestigioasa Universitate Wittenberg.
Seriozitatea cu care Luther şi-a susţinut vocaţia sa religioasă l-a condus la o criză personală adâncă: se întreba cum este posibil sa reconcilieze cerinţele legii lui Dumnezeu cu inabilitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu devenind om în Isus Cristos a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor şi a obligaţiilor religioase ci un răspuns de credinţă, răspuns acceptat de Dumnezeu. Aceasta credinţă trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.
Aceasta credinţă a lui Martin Luther l-a facut să intre în anul 1517 în conflict cu Biserica Romană. Papa Leon al X-lea, pentru a strânge fonduri pentru construirea Bazilicii Sfântul Petru din Roma, a vândut indulgenţe credincioşilor. Aceste indulgenţe pretindeau a oferi anularea suferinţelor vremelnice datorate păcatului o dată iertat prin pocăinţă, în schimbul unei donaţii băneşti. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.
Pe data de 31 octombrie 1517, Martin Luther a afişat pe uşile bisericii din Wittenberg o listă cu Cele nouăzeci şi cinci de teze. Ele cereau interzicerea comerţului cu indulgenţe. Aceste teze au circulat repede prin Germania şi au cauzat o mare controversă. Papa a ordonat ca Luther sa apară în faţa cardinalului Thomas Cajetan la Augsburg. Cardinalul i-a cerut să retragă tot ce a afirmat. Luther a spus că va face acest lucru doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el greşeşte.
În 1521 papa, prin bula de excomunicare împotriva lui Luther, a cerut împăratului Carol al V-lea să-l execute. Acesta, în loc să satisfacă dorinţa papei, a convocat o adunare pentru examinarea lui Luther. Oficialii de la dietă i-au cerut să-şi retragă declaraţiile, dar el a refuzat şi a fost declarat indezirabil de către aceştia.
A reuşit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului lui, guvernatorul din Saxonia, care l-a ascuns în castelul din Wartburg, castel care se afla lângă Eisenach, sub pseudonimul de Cavalerul George. Cât timp a stat acolo el a început să traducă Noul Testament în limba germană.
În sfârşit preocuparea principală a împăratului era războiul cu Franţa, şi astfel Martin Luther s-a reîntors la catedra de la Wittenberg. Încercările sale de reformare a Bisericii locale nu au avut succes în Europa Centrală în timpul vieţii sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În anul 1524 mulţi ţărani din Germania au folosit acest pretext al teoriei lui Luther pentru a se revolta.
În anul 1525 Martin Luther s-a însurat cu o fostă călugariţă, Katharina von Bora. Acest lucru demonstrează că el era împotriva impunerii celibatului preoţilor. Restul vieţii şi l-a petrecut scriind, ţinând predici şi organizând Reforma bisericii în Saxonia. El a murit pe data de 12 februarie 1546 la Eisleben – oraşul în care s-a născut.
Luther este cunoscut ca "părintele reformei". Intenţia sa nu a fost de a crea o nouă Biserică, ci înnoirea întregii biserici universale.
