Noul Testament
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Noul Testament (Καινή Διαθήκη) numit uneori Testamentul grecesc sau Scripturile greceşti este numele dat părţii Bibliei creştine care a fost scrisă după naşterea lui Iisus. Termenul este o traducere din latinul: Novum Testamentum, care traduce grecescul Η Καινη Διαθηκη, I Keni Diathiki, însemnând "Noua Făgăduinţă" sau testament. A fost folosit iniţial de către creştinii timpurii pentru a descrie relaţia lor cu Dumnezeu (vezi 2 Corintieni 3:6-15; Evrei 9:15-20) şi mai târziu pentru a desemna o colecţie anume de 27 de cărţi. Aceste cărţi sunt:
- Sfânta Evanghelie După Matei
- Sfânta Evanghelie După Marcu
- Sfânta Evanghelie După Luca
- Sfânta Evanghelie După Ioan
- Faptele Sfinţilor Apostoli
- Epistola Către Romani A Sfântului Apostol Pavel
- Întâia Epistolă Către Corinteni A Sfântului Apostol Pavel
- A Doua Epistolă Către Corinteni A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola Către Gălăţeni A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola Către Efeseni A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola Către Filipeni A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola Către Coloseni A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola Întâia Către Tesalonicieni A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola A Doua Către Tesaloniceni A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola Întâia Către Timotei A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola A Doua Către Timotei A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola Către Tit A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola Către Filimon A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola Către Evrei A Sfântului Apostol Pavel
- Epistola Sobornicească A Sfântului Apostol Iacov
- Întâia Epistolă Sobornicească A Sfântului Apostol Petru
- A Doua Epistolă Sobornicească A Sfântului Apostol Petru
- Întâia Epistolă Sobornicească A Sfântului Apostol Ioan
- A Doua Epistolă Sobornicească A Sfântului Apostol Ioan
- A Treia Epistolă Sobornicească A Sfântului Apostol Ioan
- Epistola Sobornicească A Sfântului Apostol Iuda
- Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
