Leu românesc
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în luna ianuarie 2006. |
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina". |
Leul românesc (plural: lei, codul ISO 4217: RON) este unitatea monetară a României. Un leu este subdivizat în 100 bani (singular: ban).
Cuprins |
[modifică] Etimologie
În secolul XVII, în statele româneşti se foloseau ca monedă taleri olandezi (löwenthaler) care aveau imprimat pe ei un leu.
Chiar şi după ieşirea din uz a talerilor numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani. În 1867, leul a devenit unitatea monetară a Principatelor Unite.
[modifică] Istorie
Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de 8 grame, emisă de pólisul (oraşul) grecesc Histria în anul 480 î. Ch. Ea a fost urmată şi de alte emisiuni de monedă ale polisurilor greceşti din Dobrogea. Geto-dacii foloseau monede macedonene, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur. De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au pătruns şi ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupaţia romană, dar au continuat să circule şi după retragerea aureliană, fiind apoi înlocuiţi de monede bizantine. În formaţiunile statale româneşti s-a emis monedă, primul fiind Vladislav I în Ţara Românească, urmat de Petru Muşat în Moldova, acesta emiţând groşi de argint.
Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri turceşti, galbeni ungureşti şi austrieci, zloţi, carboave ruseşti, zechinii (ţechini) veneţieni, în total peste 100 de monede. O emisie de monedă a costat până şi capul unui domnitor. Este vorba de Constantin Brâncoveanu, cel care a emis o monedă cu chipul său pe ea, încălcând astfel religia musulmană şi dând motiv turcilor otomani să îi ceară capul.
Prin Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Ţara Românească şi în 1832 în Moldova, se stabilesc monedele care pot fi folosite pe teritoriul românesc: galbenul austriac, sfanţul de argint ("Zwanziger", denumirea pentru moneda de 20 creiţari),
Ca o recunoaştere a unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza propune baterea de monedă, care să se numească români, sau romanat după Ion Heliade Rădulescu. Însă nu este posibil, fiind condiţionat de cantitatea de metal din vistiria statului dar şi de puterea otomană, care nu accepta emisia de monede proprii a statelor vasale.
La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională leu, ca o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame aur şi având 100 de diviziuni, numite bani. Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani si 10 bani, batute in Anglia in 1867. În 1868 s-a emis prima moneda româneasca de aur cu nominalul de 20 lei,într-un tiraj de doar 200 exemplare, aceasta fiind considerata drept probă. Începand cu 1870 s-au emis si monede de argint cu nominalele de 50 de bani (denumite popular "băncuţe"), 1 leu şi 2 lei.Începand cu 1880 s-au emis şi monede de argint de 5 lei.Monede din aur pentru circulaţie s-au batut în 1883 şi 1890. La 3 martie 1870 se înfiinţează Monetăria Statului, care poate bate monedă, până în acel an monedele fiind bătute în majoritate în străinătate, mai ales la Birmingham. Datorită lipsei de monedă naţională anterioare momentului 1870, toate taxele şi vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcă (22,70), imperialii ruşi vechi (20,60) şi suveranii englezi 25,22). Valuta intră astfel masiv în ţară, mai ales rubla rusească, ceea ce duce la măsuri drastice din partea unor miniştri, cum a fost Dimitrie Ghica, supranumit "Mitiţă roade ruble", care a forţat un anumit curs de schimb şi o anumită circulaţie de monedă.
Primele însemne monetare din hârtie sunt biletele ipotecare, emise conform legii din 12 iunie 1877 , cu valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei şi 500 lei, de către Ministerul de Finanţe, pentru a obţine fondurile necesare susţinerii financiare a Războiului de Independenţă.
La 1 aprilie 1880 este înfiinţată Banca Naţională a României, fiind singura abilitată să emită monedă.
Printr-o lege din 1900 s-a autorizat si emiterea de piese de nichel, cu valoarea nominala de 5, 10 şi 20 bani, bătute la monetaria Bruxelles.
În 1906 s-a batut o serie de monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei şi 100 lei, comemorand 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
[modifică] Situaţia curentă
La data de 1 iulie 2005, leul românesc a pierdut ultimele 4 zerouri, prin denominare (reevaluare) la rata de 1 leu nou (RON) pentru 10.000 lei "vechi" (ROL).
De pe 1 iulie 2005 sunt în circulaţie următoarele bancnote şi monede:
- monede: 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani
- bancnote: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, (200 lei din 01.12.2006), 500 lei
În plus, până la 31 decembrie 2006 circulă în paralel şi vechile însemne monetare:
- monede: 500 lei (5 bani); 1000 lei (10 bani); 5.000 lei (50 bani)
- bancnote: 10.000 lei (1 leu); 50.000 lei (5 lei); 100.000 lei (10 lei); 500.000 lei (50 lei); 1.000.000 lei (100 lei)
Rata de schimb (din iulie 2005): 1 € = 3,5373 lei; 1 US$ = 2,9034 lei
[modifică] Legături externe
- www.bnro.ro - Banca Naţională a României
- Monede şi bancnote aflate în circulaţie
| Monede pre-euro |  |
||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
|||||||||||||||||||||||||||
