Esperanto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Esperanto
Acest articol este o parte a seriei de articole despre Esperanto
Limba
Esperanto \| Gramatică \| Scrisori \| Fonologie \| Ortografie \| Vocabular
Istoria
Istoria \| Zamenhof \| Proto-esperanto \| "Unua Libro" \| Declaraţia de la Boulogne \| "Fundamento" \| Prague Manifesto
Cultura şi media
Cultura \| Esperantist \| Esperantujo \| Film \| Internacia Televido \| La Espero \| Libraries \| Literatură \| Muzică \| Vorbitori nativi \| Pop culture references \| Publicaţii \| Simboluri \| Ziua Zamenhof
Organizaţii şi servicii
Amikeca Reto \| Academia de Esperanto \| Kurso de Esperanto \| Enciclopedia \| Pasporta Servo \| Plouézec Meetings \| TEJO \| UEA \| SAT \| UK \| IJK
Criticism
Esperantido \| Propedeutic value \| Reformed \| Riism \| Vs. Ido \| Vs. Interlingua \| Vs. Novial
Related topics
Auxiliary language \| Constructed language \| Ido \| Interlingua \| Novial \| Volapük \| Signuno \| Anationalism
Wikimedia
Portal \| Vikipedio \| Vikivortaro \| Vikicitaro \| Vikifonto \| Vikilibroj \| Vikikomunejo \| Vikispecoj

Esperanto (cel care speră) este cea mai răspândită dintre limbile artificiale. Codul ISO 639 pentru Esperanto este eo sau epo. Limba a fost lansată în 1887 de către Ludovic Lazar Zamenhof (1859 - 1917) după mai bine de 10 ani de muncă, pentru a servi ca limbă internaţională auxiliară, o a doua limbă pentru fiecare. Numărul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. În funcţie de sursă, se menţionează între o jumătate de milion şi câteva milioane.

Primul dicţionar de esperanto pentru vorbitorii de limba română a apărut în 1889.

Este menţionată în Cartea recordurilor ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonologică: fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, şi pentru fiecare sunet există o singură literă.

[modifică] Istorie

[modifică] Scriere şi pronunţie

Alfabetul este latin, cu câteva caractere speciale: a, b, c, ĉ, d, e, f, g, ĝ, h, ĥ, i, j, ĵ, k, l, m, n, o, p ,r, s, ŝ, t, u, ŭ, v, z.

Cu excepţia literelor de mai jos, celelalte litere esperanto se citesc ca în limba română.

c = românescul ţ (caro [ţaro] = ţar)
ĉ = românescul c urmat de e sau i (ĉerizo [cerizo] = cireaşă)
g = românescul g când nu e urmat de e sau i (geologio [gheologhio] = geologie)
ĝ = românescul g urmat de e sau i (ĝardeno [geardeno] = grădină)
ĥ = h gutural; sunet inexistent în limba română
i nu este niciodată scurt (maizo [ma-izo] = porumb)
j = i scurt ca în românescul cai (kaj [cai] = şi)
ĵ = românescul j (ĵargono [jargono] = jargon)
ŝ = românescul ş (ŝtofo [ştofo] = stofă)
u nu este niciodată scurt (reunuiĝo [re-unuigio] = reunire, reunificare)
ŭ = u scurt ca în românescul tău (kaŭri [cauri] = a sta pe vine)

a, e, i, o, u indică vocale; j şi ŭ indică semivocale. Toate celelalte litere indică consoane. Accentul tonic este stabil, pe penultima silabă.

Literele cu diacritice (în esperanto ĉapelitaj adică cu pălărie), respectiv ĉ, ĝ, ĥ, ŝ, ĵ şi ŭ, nu pot fi întotdeauna scrise la calculator. De aceea există posibilitatea de a le înlocui cu combinaţii de două litere, din care a doua literă este x sau h. De exemplu, ĉ poate fi scris şi cx sau ch, etc. Totuşi, este de preferat să se scrie cu diacritice, atunci când se poate.

[modifică] Gramatică

Pentru detalii, vedeţi articolul Gramatica limbii esperantovedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Cele 16 reguli ale gramaticii limbii Esperanto
1. Nu există articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil.
2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: Nominativ şi Acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri sunt formate prin folosirea de prepoziţii (ex. de mia patro al tatălui meu).
3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz şi număr cu substantivul pe care îl determină, formând pluralul şi acuzativul în acelaşi fel. Comparativul se formează cu ajutorul cuvântului pli, iar superlativul cu ajutorul cuvântului plej. Cuvântul "decât" se redă ajutorul cuvântului ol.
4. Numeralele cardinale, care nu se acordă în caz, sunt unu, du, tri, kvar, kvin, ses, sep, ok, naux, dek, cent, mil. Zecile şi sutele se formează prin simpla juxtapunere a numeralelor, de ex. 583 = kvincent okdek tri. Numeralele ordinale se formează adăugând a, de ex. al patrulea = kvara. Multiplii (ex. duzină), fracţiunile (ex. jumătate) şi numeralele colective (ex. împătrit) sunt formate prin folosirea sufixelor -obl-, -on-, şi, respectiv, -op-. Numeralele distributive (ex. doi câte doi) sunt formate prin folosirea prepoziţiei po. Numeralele adverbiale formează adăugând e, ex. mai întâi = unue.
5. Pronumele personale sunt mi, vi, li, ŝi, ĝi, si, ni, ili, oni (eu, tu, el, ea, forma de neutru, însuşi, noi, ei, se). Pronumele posesive se formează adăugând a la acestea. Se declină ca şi substantivele.
6. Verbele sunt invariabile, nu se modifică în funcţie de număr sau persoană.
7. Adverbele se formează adăugând e la rădăcină; gradele de comparaţie ca la adjective.
8. Toate prepoziţiile se ataşează la forma de nominativ.
9. Cuvintele se citesc cum se scriu.
10. Accentul cade pe penultima silabă.
11. Cuvintele compuse se formează prin simpla juxtapunere a rădăcinilor (cuvântul principal fiind pus ultimul).
12. Nu există negaţii multiple.
13. Pentru a arăta o mişcare către, se pune terminaţia pentru acuzativ.
14. Fiecare prepoziţie are un înţeles bine definit, dar dacă sensu nu arată clar care trebuie folosită, se recurge la prepoziţie, care nu are înţeles de sine stătător. Alternativ, de poate folosi acuzativul fără prepoziţie.
15. Cuvintele -aşa numite- străine, pe care majoritatea limbilor le-au preluat din aceeaşi sursă, rămân neschimbate. În schimb, derivatele se vor forma de la rădăcină, pe baza regulilor gramaticii Esperanto.
16. Literele a, reprezentând articolul hotărât, şi o de la sfârşitul substantivelor pot fi înlocuite prin apostrof.

[modifică] Derivare

În esperanto, derivarea ocupă un loc foarte important în formarea vocabularului. Limba esperanto este dotată cu mai multe sufixe şi prefixe, care fac crearea noilor cuvinte foarte uşoară. Multe cuvinte care în majoritatea limbilor sunt nederivate, sunt derivate în esperanto. De exemplu cu ajutorul prefixului mal- se creează cuvinte cu sens opus: granda mare, malgranda mic.