Vulcan (geografie)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Geneza vulcanului
Globul terestru are mai multe straturi, profunzimea fiecărui strat geologic este determinat de greutatea specifică a rocilor componente. Astfel in centru (miezul Terrei) se găsesc cele mai grele elemente prin procese fizico-chimice exoterme se ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade Celzius) ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele caută sa străpungă stratele de la suprafaţă rocile vecine magmei suferă procese de transformare fiind numite roci metamorfice. Fenomenul ieşirii magmei la suprafaţă este denumit erupţie şi are loc acolo unde scoarţa terestră opune cea mai mică rezistenţă. Acest punct de rezistenţă redusă sint crăpăturile din scoarţă sau limitele dintre plăcile tectonice continentale (ex.vulcani din Indonezia, din Cercul de foc al Pacificuli), sau vulcani din Islanda.
Vulcanul
Denumirea de vulcan provine din mitologie, după numele zeului focului la romani Vulcanus. Un vulcan se formează prin ridicarea scoarţei alcătuind "conul vulcanului", sub presiunea gazelor şi magmei (rocile topite) .Materiile incandescente ies la suprafaţă printr-un crater (deschidere cu forme si diametre diferite). Erupţia vulcanului este insoţită de cutremure de pământ, erupţie de gaze, cenuşă, bombe vulcanice (fragmente rupte din crater) şi lavă (vâscozitatea ei diferă după reacţia acidă sau bazică a lavei), şi care se solidifica prin răcire.
Clasificare
- după activitate: Vulcani activi, Vulcani stinşi
- după perioada de formare: Vulcani tineri, Vulcani bătrâni.
Vezi şi
Legături externe
