Miercurea Ciuc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Miercurea Ciuc


stemă	amplasare

Judeţ

Atestare documentară

1558

Populaţie (2002)

42,029

Suprafaţă

km²

Densitatea populaţiei

loc./km²

Altitudine

662 m n.m.

Localităţi suburbane

Ciba, Harghita-Băi, Jigodin-Băi

Primar

Róbert Kálmán Ráduly, UDMR

Sit web

ro Pagina de internet a oraşului

Harta administrativă a oraşului în cadrul judeţului

Miercurea Ciuc, uneori scris Miercurea-Ciuc, (în maghiară Csíkszereda, germană Szeklerburg) este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Harghita, Transilvania, România. Denumirea oraşului în această formă s-a folosit prima dată în 1558; prima parte a denumirii provine din târgurile săptămânale în zilele de miercuri.

[modifică] Localizare

Oraşul este situat la altitudinea de 662 m, pe malul râului Olt. Localizarea exactă a oraşului este: 46°4' N, 25°7' E.

[modifică] Clima

Clima în această zonă este rece (Mica Siberie), verile fiind foarte scurte (2-3 luni pe an), cu temperaturi între 10°-32°C în timpul zilei şi 2°-15°C pe timpul nopţii, iar iernile lungi (5-6 luni pe an) şi geroase, cu temperaturi frecvent sub -35°C. Acest fenomen este o microclimă specifică a zonelor între munţi înalţi. În cazul Ciucului, este vorba de bazinul Ciucului de Mijloc între Munţii Ciucului şi Munţii Harghita. Iarna în acestă zonă aerul rece nu poate să se ridice, şi se suprapun straturi de aer rece, şi persistă ceaţa.

[modifică] Populaţie

În 1977 populaţia oraşului a fost de 30.936 locuitori, la recensământul din 1992, erau 46.228 locuitori, iar la recensământul din 2002 o populaţie de 42.029 locuitori, din care 34.359 maghiari, 7.274 români, 262 romi, 67 germani etc.

[modifică] Istorie

Cetatea Mikó

Primul document autentic cunoscut care atestă existenţa oraşului ca "oraş de câmpie" este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui János Zsigmond, Principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scuteşte locuitorii oraşului de biruri în afara birurilor cuvenite Porţii otomane.
Construirea cetăţii Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Hidvégi Mikó Ferenc (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial Steinwille, aşa cum atestă şi inscripţia în piatră aşezată deasupra porţii de intrare a cetăţii.
La Şumuleu din anul 1630 a funcţionat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia monahului franciscan Johannes Caioni.
În conscripţia din 1643 figurează 44 capi de familii, 108 persoane, 25 nume de familii. Primele comunităţi profesionale s-au format după anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnată în scrisoarea de privilegii emisă de Sigismund Rákóczi la 4 noiembrie 1649.

Biserica romano-catolică Sfânta Cruce

În anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, paşă de Timişoara devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea la expediţia militară împotriva Poloniei condusă de Gheorghe Rákóczi al II-lea fără acordul Porţii. Despre atacul împotriva oraşului ne informează vestitul călător şi istoriograf turc Evlia Cselebi, ca martor ocular al evenimentelor, iar Kájoni consemnează: "Păgânii ... au jefuit tot Ciucul".
În anii 1650, 1665, 1677 şi 1707 în Miercurea-Ciuc s-au ţinut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotărârilor, constituţiilor acesteia. În şedinţa din 1707 s-a hotârât trimiterea, împreună cu vecinii din Trei Scaune (act. jud. Covasna) unui sol comun la principele Francisc Rákóczi I., conducătorul luptei antihabsburgice. Conform recensământului din 1721 în oraş au existat 49 gospodării şi în jur de 250 suflete, în 1755, în timpul construirii bisericii romano-catolice acest număr ridicându-se la 450.
Teleki József, în jurnalul său de călătorie menţionează că în Miercurea-Ciuc în anul 1799 erau 83 de case.
Jozef Bem, generalul revoluţiei paşoptiste numeşte în fruntea trupelor din Secuime pe Gál Sándor, cu reşedinţa în cetatea Mikó. Acesta trimite în tabăra revoluţionară mai multe batalioane formate aici.
În anul 1849 vizitează oraşul şi poetul revoluţiei, Sándor Petőfi, care în scrisoarea trimisă soţiei sale, Julia, scrie: "Împrejurimile Miercurea-Ciucului şi a Târgului Secuiesc sunt minunate".
Începând din mijlocul secolului al XIX-lea au fost anexate oraşului: Martonfalva, Csütörtökfalva (1891), iar în 1930 Jigodin, în 1959 Şumuleu Ciuc şi Topliţa Ciuc.
În anul 1878 Miercurea-Ciuc a devenit reşedinţa comitatului Ciuc.
Calea ferată dată în folosinţă la 5 aprilie 1897 a adus schimbări radicale în dezvoltarea oraşului. Se înfiinţează unităţi industriale de prelucrarea lemnului, de industrie uşoară şi de construcţii de maşini. În anul 1888 se reconstruieşte spitalul, în 1898 se termină construcţia clădirii Primăriei, iar în 1911 clădirea actualului Liceul Márton Áron în care se mută şcoala medie înfiinţată în Şumuleu în 1630.
În anul 1910 au trăit în oraş 3.701 persoane, iar în anul 1930 Miercurea-Ciuc avea 4.807 locuitori.
Miercurea-Ciuc şi după cel de al II-lea război mondial a rămas centrul regiunii, în 1968 devenind reşedinţa judeţului Harghita. De la această dată s-a intensificat industrializarea forţată a oraşului, ducând la modificări semnificative în structura populaţiei oraşului. Conform datelor recensământului din 7 ianuarie 1992 populaţia oraşului este de 46.029 persoane.
Din planul oraşului amintind de litera T pe vremea lui Orbán Balázs în zilele noastre a rămas doar partea orizontală, adică strada Petőfi cât de cât în forma veche. Majoritatea clădirilor din str. Petőfi au fost construite la sfârşitul secolului XIX. sau la începutul secolului XX. Clădirile vechi din strada Florilor au fost demolate în anii 1980-1989.
Dintre cele mai importante clădiri civile ale oraşului amintim cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL (care a fost construită original ca sediu al comandamentului trupelor de grăniceri) şi spitalul de boli contagioase, amândouă construite pe la sfârşitul anilor 1700. Clădirea Primăriei a fost construită în 1888 şi aici a funcţionat sediul comitatui Ciuc. După revoluţia din 1848 s-a construit spitalul vechi aflat lângă cetatea Mikó. Palatul Justiţiei a fost construit în 1905, iar Liceul Márton Áron s-a dat în folosinţă în 1911. Pe timpul celui de al doilea război mondial s-a construit Hotelul Harghita (astăzi aparţine Jandarmeriei) iar între cele două războaie mondiale clădirea Băncii Naţionale. Casa de Cultură Municipală a fost construită în 1963, patinoarul artificial Vákár Lajos în 1970, Spitalul Judeţean şi Policlinica în 1972, Galeria Nagy Imre în 1973, clădirea Consiliului Judeţean, Casa de Cultură a Sindicatelor şi Universităţii Sapientia în 1986.

[modifică] Monumente, locuri deosebite

Interiorul bisericii din Şumuleu Ciuc

Castelul Mikó, azi îşi are sediul aici Muzeul Judeţean.
Biserica romano-catolică Sfânta Cruce, construită în 1758 în stil baroc.
Biserica Sfinţii Apostoli Petru, Pavel şi Andrei, construită în 1936, Biserica de langă parc.
Fosta clădire a Consiliului Judeţean, construită în 1886 în stil eclectic.
Palatul Justiţiei, construit în 1892 în stil eclectic.
Biserica ortodoxă, construită între anii 1929 şi 1935 în stil neobizantin.
Liceul Márton Áron, construit între anii 1909 şi 1911, în stil secesionist. Numit iniţial Liceu Romano-Catolic, iar în anii comunismului Liceul de Matematică-Fizică, poartă în prezent numele fostului său elev, episcop de Alba Iulia între 1938-1980.
Cele trei ştranduri cu apă minerală: din cartierul Patinoar, din Băile Jigodin, Băile Miercurea.
Noua biserică romano-catolică, lângă Biserica romano-catolică Sfânta Cruce, proiectată de renumitul arhitect maghiar Makovecz Imre.

Cartierul Jigodin:

Biserica romano-catolică Sfânta Treime, care a fost construită în secolul al XV-lea în stil gotic, fiind extinsă în anul 1707 în stil baroc. Turnul ei a fost construit în 1800. Statuia Sfânta Fecioră Maria este din anul 1520, ca şi cel din Şumuleu Ciuc.
Conacul Mikó construit la începutul secolului al XIX-lea, în stilurile neoclasic şi empire.

Galeria Nagy Imre

Cartierul Şumuleu Ciuc

Biserica şi Mănăstirea Franciscanilor, biserica fiind un loc de pelerinaj pentru romano-catolici.
Capela Salvator din secolul al XV-lea.
Capela Iisus în Chinuri, datând probabil din perioada secolelor al XV-lea - al XVII-lea.
Capela Sfântul Anton, construită între 1750 şi 1773.
Lângă mănăstire se află fostul sediu al Ciucului, construit între anii 1825 şi 1841, azi spital de boli contagioase şi clinică TBC.
Fostul Liceu romano-catolic, construit în 1727, unde au învăţat multe persoane celebre, azi orfelinat.
Izvorul de apă minerală.

[modifică] Oraşe şi comunităţi înfrăţite

Bălţi - Republica Moldova
Beregovo (în maghiară Beregszász) - Ucraina
Budakeszi - Ungaria
Cegléd - Ungaria
Giula (în maghiară Gyula) - Ungaria
Gödöllő - Ungaria
Heves - Ungaria
Kaposvár - Ungaria
Makó - Ungaria
Tiszaújváros - Ungaria
Óbuda - Ungaria
Autoguvernarea Armenilor din Zugló (în maghiară Zuglói Örmény Kisebbségi Önkormányzat) - Ungaria
Zeliezovce (în maghiară Zselíz) - Slovacia
Riehen - Elveţia