Primar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Un primar (din latina vulgară primarius, însemnând "primul, principalul") este un politician care are rolul de autoritate executivă oficială a municipalităţii. În lume există o varietate de legi locale şi obiceiuri în ceea ce priveşte puterile şi responsabilităţile primarului, cât şi în privinţa metodelor de a ajunge primar.

Varianta franceză a cuvântului este maire. În Germania şi în Ţările de Jos magistratul şef al unui oraş era numit "magistru al cetăţenilor" (G. Bürgermeister, Du. burgemeester; zonele din Belgia unde se vorbeşte franceza folosesc bourgmestre). Pe filieră germană a pătruns în Ungaria medievală instituţia pólgármester-ului ("Bürgermeister"), care s-a păstat până în prezent. Din Ungaria noţiunea a iradiat şi la răsărit de Carpaţi, lucru care face ca în dreptul medieval român întâistătătorul unei cetăţi să se numească pârcălab, care era ajutat de consilieri numiţi pârgari (din magh. "pólgar", "cetăţean", preluat din nemţescul bürger. În Italia primarul se numeşte sindaco, în Boemia starosta şi în Spania alcalde, termen provenit de la Mauri.

În Statele Unite primarii sunt aleşi de obicei de către cetăţenii localităţii pentru un mandat stabil. Ei împart puterea de obicei cu corpul legislativ local, cum ar fi consiliul municipal. Primarii pot fi şi conducătorii consiliului local, fiind uneori aleşi ca primari de către consiliu şi nu de cetăţeni, în timp ce sarcinile uzuale ale oraşului sunt delegate unui profesionist manager de oraş. În Salt Lake County din statul american Utah există un primar al comitatului. În plus, conducătorii executivi ai tuturor comitatelor din Tennessee şi Hawaii sunt numiţi "primari". Totuşi, persoanele nu sunt numite, ci alese în funcţie.

În Canada primarii sunt aleşi de obicei de către cetăţenii municipiului pentru un mandat stabil. În majoritatea provinciilor, primarul guvernează după regulile unui sistem în care acesta nu are influenţă mare şi este membru al consiliului municipal. În astfel de sisteme, primarul are un vot, ca şi toţi membri Consiliului, neavând puteri executive. În municipalităţile rurale, conducătorul Consiliului poate avea titlul de reeve şi nu primar.

În alte ţări, primarii sunt deseori numiţi de o subdiviziune a guvernului federal sau regional. În câteva oraşe, subdiviziuni cum ar fi arondismentul sau comitatul (borough) pot avea proprii lor primari; acesta e cazul, de exemplu, în Paris sau Mexico City.

În Marea Britanie, cabinetul primarului a avut dintotdeanua mai mult o funcţie protocolară. Primari aleşi prin vot direct având puteri executive au apărut în unele regiuni începând cu anul 2000. În Londra, protocolarul primar al Londrei, reprezentând oraşul Londra, nu trebuie confundat cu primarul ales al Londrei care este responsabil pentru întreaga Londră, inclusiv suburbiile sale. Treizeci de oraşe din Marea Britanie au Lord Primar (sau Lord Provost în Scoţia).

În Finlanda nu există primari, deşi au existat planuri de a creea această funcţie în Tampere. Cea mai mare funcţie publică nu este obţinută prin alegeri democratice, ci prin numirea de către consiliul municipal, şi se numeşte kaupunginjohtaja "manager al oraşului" sau kunnanjohtaja "manager municipal", după termenul folosit - oraş sau municipiu. Cuvântul pormestari "primar", din limba suedeză - borgmästare "stăpânul castelului", se referă în mod imprecis la cea mai înaltă funcţie a oficiului de stare civilă şi nu la managerul oraşului. Mai mult, pormestari este folosit ca titlu, şi poate fi oferit pentru merite deosebite în funcţia de manager de oraş. Managerul oraşului este numit în Helsinki POLIOMIERLITA ', ce se traduce, din motive istorice, prin "primar şef".

[modifică] Istoric

În ciuda etimologiei sale, cuvântul "primar" nu desemna însă o funcţie în Roma Antică. Cuvântul a ajuns în uz mai ales în anturajul conducătorilor barbari ce s-au succedat la conducerea Imperiului Roman de Apus. Astfel, persoana însărcinată cu conducerea unei curţii regale sau ducale se numea major domus. La curtea regilor francilor merovingieni, major domus sau praefectus palatii avea o putere atât de mare încât îşi putea detrona stăpânul (cazul lui Pippin din Herstal). (traducere perfectibilă)