Marc Aureliu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marc Aureliu, în latină Marcus Aurelius (*26 aprilie 121, Roma - †17 martie 180, probabil la Vindobona, azi Viena) a fost un împărat roman din dinastia Antonină, între anii 161 şi 180 p.Chr., şi filosof stoic. Născut ca Marcus Annius Verus sau Marcus Catilius Severus, a luat mai târziu, după ce a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius, numele de Marcus Aelius Aurelius Verus. Ca împărat s-a numit Marcus Aurelius Antoninus Augustus.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Marc Aureliu s-a născut la 26 aprilie 121 la Roma, fiu al lui Annius Verus. Era nepot prin alianţă al viitorului împărat (între anii 138-161) Antoninus Pius, care l-a adoptat la dorinţa împăratului Hadrian, predecesorul său. După ce Antoninus Pius a devenit el însuşi împărat, l-a căsătorit în anul 145 pe Marc Aureliu din motive dinastice cu fiica sa, Annia Galeria (sau Faustina minoris) şi în anul următor l-a asociat la conducerea imperiului. În anul 161, Marc Aureliu devine el însuşi împărat.
[modifică] Marc Aureliu: împărat roman
Marc Aureliu preia conducerea imperiului roman în vremuri dificile, trebuind să facă faţă unor amneninţări din diferite părţi. După ce reuşeşte să înăbuşe în zona apuseană revoltele unor triburi germanice şi britanice, este confruntat în anul 165 cu invazia parţilor a provinciilor orientale ale imperiului. În timp ce fratele său prin adopţiune, Lucius Verus - asociat la conducerea imperiului -, suferă înfrângeri dezastruase, încredinţarea comenzii militare unuor generali capabili, Statius Priscus şi Avidius Cassius, permite romanilor să reprime atacurile parţilor, ocupându-le şi două oraşe principale, Seleucia şi Ctesifona. Triumful militar este celebrat la Roma, dar legiunile romane aduc cu ele din orient o teribilă epidemie de ciumă, cu grave consecinţe sociale şi economice. În zona dunăreană, triburile germanice Marcomanii şi Sarmaţii ameninţă direct Italia de nord.
Marc Aureliu preia direct conducerea operaţiilor militare, care vor dura mai mult de cinci ani, din 169 până în 175. Încurajat de un zvon fals, privind pretinsa moarte a lui Marc Aureliu, generalul Avidius Cassius, guvernator al provinciilor din zona Siriei, se proclamă în 175 împărat. Marc Aureliu se prepară să pornească împotriva generalului rebel, dar - înainte de a se ajunge la un război civil - Cassius este omorît şi liniştea este restabilită datorită fidelităţii guvernatorului Cappadociei, Martius Verus. Marc Aureliu încheie pace cu Sarmaţii şi se îndreaptă totuşi spre provinciile orientale, vizitează Cilicia, Siria şi Egiptul, apoi se întoarce prin Smirna şi Atena, unde se iniţiază - împreună cu fiul său Commodus - în misterele din Eleusis. În timpul acestei călătorii, moare soţia sa, Faustina. Întors la Roma, sărbătoreşte triumful asupra Marcomanilor şi Sarmaţilor, iar în 177 îl asociază pe Commodus la conducerea imperiului. În acelaşi an tebuie să plece din nou în provinciile dunărene, pentru a reprima noi revolte ale triburilor germanice. În anul 180, moare în urma unei boli infecţioase în oraşul Vindobona (azi Viena).
În politica internă, Marc Aureliu a condus afacerile imperiului în strânsă colaborare cu Senatul şi a iniţiat o serie de reforme în problemele administrative şi de drept, a construit şcoli, spitale şi orfelinate. Domnia lui Marc Aureliu a fost marcată de aspre persecuţii ale creştinilor, cum a fost cea din 177 la Lugdunum (azi Lyon).
[modifică] Marc Aureliu: filosof
Încă din tinereţe, Marc Aureliu a primit o educaţie solidă în retorica greacă şi latină prin instructorii săi, Herodes Atticus şi Marcus Cornelius Fronto. Cu acesta din urmă a întreţinut o bogată corespondenţă, în parte păstrată până azi. Formaţia sa filosofică a fost marcată de doctrina stoică, reprezentată de Epictet, Apollonius din Calcedonia şi Sextus din Cheroneia. Singura sa lucrare a fost redactată în limba greacă, Ta eis heauton ("Către mine însumi"), tradusă mai târziu în limba latină cu titlul Meditationes ("Meditaţii"), în 12 cărţi. Conţinutul lor are în special un caracter moral, o filosofie practică pentru viaţa de fiecare zi. Ele exprimă convingerea autorului, după care numai o viaţă morală după legile naturii poate realiza liniştea interioară, mărinimia şi perfecţiunea. Omul trebuie să tindă către ceea ce este util şi pe măsura comunităţii. Important este prezentul, nici viitorul, nici trecutul care ne împovărează. Moartea face parte din Natură, pentru că totul este în continuă transformare, conform eternităţii în care totul se produce, se reproduce şi se transformă la infinit.
[modifică] Citate din Marc Aureliu
- Dacă un om ţi-a greşit cu ceva, gândeşte-te ce reprezentare are el asupra binelui şi asupra răului pentru a comite acea greşeală.
- Daţi-mi liniştea de a accepta lucrurile ce nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce se pot schimba, şi înţelepciunea de a le putea distinge unele de altele.
- Consecinţele mâniei sunt mult mai grave decât cauzele ei.
[modifică] Bibliografie
- Anthony R. Birley: Marcus Aurelius. A biography, Batsford, Londra, 1987
- Klaus Rosen: Marc Aurel, Rowohlt, Reinbek, 1997
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Antoninus Pius |
Împărat Roman 161 - 180 |
Succesor: Commodus |
