Armand Călinescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Armand Călinescu -- (4 iunie/22 mai 1893, Piteşti - 21 septembrie 1939, Bucureşti) a fost un economist şi politician român.
După efectuarea studiilor de Drept şi Filosofie la Universitatea Bucureşti, obţine un doctorat în ştiinţe politice şi economice la Paris.
Membru în Partidul Naţional Ţărănesc, a fost ales deputat în parlament între 1926 şi 1937. Atitudinea sa fermă faţă de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voevod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcţia de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru "cârdăşie cu şeful unei puteri străine" (Hitler). Poartă responsabilitatea comenzii asasinării în închisoare a liderilor legionari, inclusiv a lui Corneliu Zelea Codreanu, după 30 noiembrie. În decembrie 1938 este membru fondator al partidului regal, Frontul Renaşterii Naţionale.
După scurte mandate de Ministru al Sănătăţii, Ministru al Educaţiei Naţionale şi Ministru al Apărării Naţionale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numeşte Prim Ministru al României.
Armand Călinescu a continuat politica tradiţională, apropiată de Franţa şi Marea Britanie. În septembrie, a permis refugiul guvernului polonez după invadarea şi ocuparea Poloniei de către germani.
Adversarii săi legionari au afirmat existenţa unui plan secret al lui Călinescu, aprobat de Marea Britanie, de a distruge câmpurile petrolifere din Prahova în cazul unui atac german asupra României. A fost asasinat în Bucureşti pe 21 septembrie 1939, asasinii fiind legionari conduşi direct de Horia Sima, trimis special din Germania pentru această acţiune.
| Predecesor: gen. Nicolae Ciupercă |
Ministrul Apărării Naţionale 1 februarie 1939 – 21 septembrie 1939 |
Succesor: gen. Ioan Ilcuş |
| Predecesor: Miron Cristea |
Prim-ministrul României 7 martie – 21 septembrie 1939 |
Succesor: gen. Gheorghe Argeşanu |
