Dimitrie Sturdza
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dimitrie Alexandru Sturdza - pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăuşanu - (n. 1833, Iaşi - d. 1914) a fost un academician, om politic român şi prim-ministru al României (1901 - 1906). A fost, de asemenea, Preşedintele Academiei Române între anii 1882 - 1884.
Educat la Academia Mihăileană, şi-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mişcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu.
În 1899 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Ion Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deşi un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naţionalism şi dispreţuia tot ce era "străin", făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică şi industrială a ţării sale.
A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecţiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, Bucureşti, 1876 - 1897), precum şi alte acte şi documente în afară de pamflete politice minore.
