Albania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Albania se mai numea şi un stat antic din Caucaz – A se vedea Albania din Caucaz.

Republika e Shqipërisë

în detaliu mai mare
Deviză naţională: Feja e Shqiptarit eshte Shqiptaria' - (Ccredinta albanezilor este in Albania)
Limbă oficială	Albaneza
Capitală	Tirana 41°20′ N 19°48′ E
Oraş principal	Tirana
Preşedinte	Alfred Moisiu
Prim Ministru	Sali Berisha
Sistem politic	Republică
Suprafaţă  - Total  - % apă	Locul 139 28.748 km² 4,7 %
Populaţie  - Total  - Densitate	Locul 126 3.563.112 123/km²
Independenţă	28 Noiembrie 1912
PIB  - Total  - PIB/cap de loc.	Locul 112 15,7 Miliarde USD 4.400 USD
Monedă	Lek
Fus orar	UTC + 1
Imn naţional	Hymni i Flamurit
Domeniu Internet	.al
Prefix telefonic	+355

Albania (albaneză: Shqipëria) este o ţară în sud-estul Europei, având graniţe cu Muntenegru în nord, Serbia în nord-est, Macedonia în est, Grecia în sud, Marea Adriatică în vest şi Marea Ionică în sud-vest. Este un stat democrat, având denumirea oficială Republica Albaneză - Republika e Shqipërisë.

Cuprins 1 Istorie 2 Politică 3 Diviziuni administrative 4 Geografie 5 Demografie

[modifică] Istorie

În aria cunoscută astăzi ca Albania au existat oameni de la începutul istoriei. Primii locuitori ai regiunii făceau parte dintr-un grup pre-indo-european care ocupa coasta mediterană. Aceste grupuri au lăsat doar puţine rămăşiţe fizice, care sunt concentrate în ariile coastei. Triburi proto-elenice au înlocuit aceste popoare în Greecia, sudul Macedoniei şi sudul Albaniei. Acest proces a fost completat în al doilea deceniu î.Hr. şi nu a afectat părţile nordice şi centrale ale Albaniei, o arie marcată de un vacum politic în această perioadă. Istoriografii propun diverse variante pentru originea ilirilor. Unii insistă că ilirii sunt descendenţii poporului pre-indo-european pelasgian, însă majoritatea savanţilor insistă că ei au făcut parte dintr-un val ulterior de invazii indo-europene. Prezenţa lor poate fi identificată începând cu 900 î.Hr.

Cultura iliră a fost influenţată de cultura greacă (în special triburile sudice). Unele colonii greceşti antice au existat pe teritoriul de azi al Albaniei.

După ce regiunea a fost cucerită de către Imperiul Roman, Iliria a fost reorganizată ca o provincie romană, Illyricum, care apoi a fost reorganizată în Dalmaţia şi Panonia, majoritatea teritoriului de azi al Albaniei fiind inclus în Dalmaţia. Mai târziu, regiunea a fost controlată de Imperiul Bizantin. După mai multe secole, numele Illyria a început să fie utilizat mai rar pentru a denumi regiunea. În evul mediu, numele Albania a început să fie întrebuinţat mai des în raport cu regiunea Albaniei moderne. Teritoriul Albaniei a devenit o parte a Imperiului Otoman în 1478, după o perioadă îndelungată de rezistenţă militară sub comanda lui Gjergj Kastrioti Skanderbeg, eroul naţional al Albaniei.

După primul război balcanic, Albania şi-a declarat independenţa faţă de Imperiul Otoman în 1912, devenind un principat. După 1928, ţara a fost condusă de către Regele Zog I până în 1938 când a devenit o posesiune a Italiei.

Comuniştii au preluat controlul ţării în timpul celui de-al doilea război mondial în noiembrie 1944, sub liderul rezistenţei, Enver Hoxha. Din 1945 până în 1990 Albania a avut unul din cele mai represive guverne din Europa. Partidul comunist a fost creat în 1941 susţinut de către Uniunea Partidelor Bolşevice. Toţi care s-au opus partidului au fost eliminaţi. Enver Hoxha a devenit liderul acestui partid. Pe cursul mai multor decenii, Hoxha a creat şi a distrus relaţii cu Belgrad, Moscova, şi China, mereu în intersul său propriu. Ţara a fost izolată, întâi de vest şi apoi chiar şi de estul comunist.

În 1985, Enver Hoxha a murit şi Ramiz Alia l-a înlocuit. Iniţial, Alia a încercat să urmeze calea lui Hoxha's, însă în Europa de est schimbări profunde deja se începuseră: Mihail Gorbacev a apărut în Uniunea Sovietică cu (Glasnost şi perestroika). Regimul totalitar a fost presat de către Statele Unite, Europa şi opoziţia poporului . După ce Nicolae Ceauşescu a fost executat într-o revoluţie, Alia a înţeles că el putea să fie următorul dacă nu implementa schimbări radicale. El a semnat Tratatul de la Helsinki (care fusese semnat de către alte ţări în 1975) care garanta unele drepturi umane. El a permis pluralismul politic, şi cu toate că partidul său a câştigat în alegerile din 1991, era clar că schimbările nu pot fi oprite. În alegerile generale din 1992, Partidul Democrat a luat 62% din voturi.

În alegerile generale din iunie 1996, Partidul Democrat a încercat să câştige o majoritate absolută şi a manipulat rezultatele. În 1997, frauda a şocat întregul guvern şi s-au început proteste. Multe oraşe au fost controlate de către cetăţeni înarmaţi. Această anarhie şi rebeliune a permis Partidului Socialist să câştige alegerile din 1997.

Totuşi stabilitatea nu s-a întors imediat în anii după protestele din 1997. Lupta pentru putere în interiorul Partidului Socialist a condus la o serie de guverne cu scurtă durată. În 1998 şi 1999 mii de refugiaţi din Kosovo au intrat în Albania. În iunie, 2002, un candidat de compromis, Alfred Moisiu, un fost general şi ministru a apărării, a fost ales urmaşul Preşedintelui Meidani. În alegerile parlamentare din iulie 2005, Sali Berisha, liderul Partidului Democrat a revenit la putere, în mare parte datorită luptelor interne ale socialiştilor şi a unei serii de scandaluri despre corupţia guvernului socialist al lui Nano.

Începând cu anul 1990, Albania se orientează înspre vest, fiind acceptată în Consiliul Europei şi cerând statut de membru în OTAN. Mulţi muncitori albanezi continuă să emigreze în Grecia, Italia, şi America de Nord. Albania, la fel ca şi alte state fost-comuniste se află la moment într-o stare de tranziţie de la un guvern totalitar şi o economie controlată de stat la o piaţă liberă şi un sistem de guvernare democratic.

[modifică] Politică

Şeful statului este preşedintele, care este ales de către Kuvendi, sau Adunarea Republicii Albania în fiecare cinci ani. Partea principală a celor 140 de mebri a adunării sunt aleşi în fiecare 4 ani. 100 din membrii parlamentului sunt aleşi de către toţi cetăţenii ţării printr-un vot direct, şi ceilalţi 40 de membri sunt aleşi printr-un sistem proporţional. Şeful guvernului este Prim Ministrul care este asistat de către un consiliu de miniştri. Consiliul Miniştrilor este ales de către Prim Ministru şi este întărit de o majoritate simplă de 71 de voturi a Adunării.

[modifică] Diviziuni administrative

Albania este împărţită în 12 qark (judeţe), şi în 36 rrethe (districte). Capitala, Tiranë, are un statut special. Districtele sunt:

1 Berat 2 Bulqizë 3 Delvinë 4 Devoll 5 Dibër 6 Durrës 7 Elbasan 8 Fier 9 Gjirokastër 10 Gramsh 11 Has 12 Kavajë

13 Kolonjë 14 Korçë 15 Krujë 16 Kuçovë 17 Kukës 18 Kurbin 19 Lezhë 20 Librazhd 21 Lushnjë 22 Malësi e Madhe 23 Mallakastër 24 Mat

25 Mirditë 26 Peqin 27 Përmet 28 Pogradec 29 Pukë 30 Sarandë 31 Shkodër 32 Skrapar 33 Tepelenë 34 Tiranë 35 Tropojë 36 Vlorë

A se vedea şi: Lista oraşelor Albaniei

[modifică] Geografie

Albania are un teritoriu deluros şi muntos, cel mai înalt munte, Korab în districtul Dibra având o înălţime de 2,753 m. Ţara are o climă continentală cu ierne reci şi veri calde..

În afara capitalei Tirana, cu 800.000 de locuitori, oraşele principale sunt Durrës, Elbasan, Shkodër, Gjirokastër, Vlorë şi Korçë.

[modifică] Demografie

Majoritate populaţiei este de etnia albaneză (95% în după datele de la CIA World Factbook feb 2005). În Albania există o minoritate Greacă (3% din populaţie), însă această valoare nu e certă. Multe persoane de etnie albaneză locuiesc în ţările vecine: Serbia şi Muntenegru (ca. 1.850.000; din aceştea, 1.800.000 în Serbia (ca 1.700.000 din ei în provincia Kosovo şi 50.000 în Muntenegru) şi Macedonia (ca. 500.000). Începând cu 1991, un număr mare de albanezi au emigrat într-un mod legal şi ilegal în Grecia şi Italia.

Limba oficială a ţării este limba albaneză, cu toate că limba greacă e vorbită de minoritatea greacă la sudul ţării.

Începând cu ocupaţia otomană a ţării, majoritatea albanezilor au fost musulmani (70%), cu toate că religia a fost interzisă pe durata regimului comunist. Alte religii importante sunt religia Ortodoxă şi cea Romano-Catolică. Fanatismul religios niciodată nu a fost o problemă mare; oameni de diferite confesiuni trăiesc în pace şi chiar se căsătoresc între ei. În afară de albanezii propriu-zişi aparţinând triburilor gheg respectiv tosk, sudul Albaniei găzduieşte o importantă populaţie de aromâni care se autodenumesc "rămâni"

• National Tourism Organization Albania's official website for travel & tourism information.

	Albania
	Istorie • Politică • Subdiviziuni • Geografie • Economie • Demografie • Cultură • Turism • Steag • Portal • Imagini din Albania

Districtele Albaniei
Berat | Bulqizë | Delvinë | Devoll | Dibër | Durrës | Elbasan | Fier | Gjirokastër | Gramsh | Has | Kavajë | Kolonjë | Korçë | Krujë | Kuçovë | Kukës | Kurbin | Lezhë | Librazhd | Lushnjë | Malësi e Madhe | Mallakastër | Mat | Mirditë | Peqin | Përmet | Pogradec | Pukë | Sarandë | Shkodër | Skrapar | Tepelenë | Tirana | Tropojë | Vlorë

Istoria participărilor la al doilea război mondial
	Africa de Sud • Albania • Australia • Belarus • Brazilia • Bulgaria • Canada • China • Cehoslovacia • Denemarca • Egipt • Estonia • Evreii • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • India • Irlanda • Italia • Iugoslavia • Japonia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Manchukuo • Olanda • Norvegiei • Noua Zeelandă • Polonia • Regatul Unit • România • Slovacia • Spania • Suedia • Ucraina • Uniunea Sovietică • Ungaria • SUA

Al doilea război mondial