Vasco da Gama
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vasco da Gama Grof de Vidigueira (1469 în Sines-† 24 decembrie 1524 în Kohi India) a fost un explorator portughez din perioada Marilor descoperiri care a descoperit calea maritimă dintre Europa şi India.
Cuprins |
[modifică] Biografie
unii istorici presupun că numele de "Gama" provine de la cavalerul Lopo Rodrigues de Olhoa însoţitorului eroului naţional Cidul care joacă un rol hotărâtor în recucerirea de la mauri a oraşului Évora în anul 1166 acesta fiind însoţit de un cerb (portugeză="gama") care devine porecla familiei.
[modifică] Biografie
Datele lui biografice sunt puţine. Se cunoaşte faptul că are o origine nobilă. Părinţii săi având şapte sau opt copii, părinţii numindu-se Estêvão da Gama şi Isabel Sodré, a cărei familie provine din Anglia având legături bune cu cavalerii creştini. Tatăl său aparţinea Ordinului Cavalerilor von Santiago, administrând (alcaide-mor) oraşul Sines În 1484 a fost Dom Diego executat la moarte fiind acuzat de a fi participant la un complot împotriva regelui Portugaliei Johann II. Primele dovezi istorice despre Vasco da Gama datează din 1480 când intră în rândurile cavalerilor din Santiago. În 1492 este însărcinat de regele Johann II cu pedepsirea negustorilor şi piraţilor francezi din golful Setúbal şi Algarve, ca reacţie la actele de piraterie franceze.
[modifică] Comandant suprem al flotei spre India
De ce a fost el numit în această funcţie, istoricii amintesc faptul că "da Gama" a avut contacte bune la curtea regelui portughez "Manuel I" urcat pe tron în anul 1495. Tot acest rege i-a înlesnit intrarea în "Ordinul Cavalerilor lui Cristos". Lipsa cunoştinţelor de navigaţie marină a fost întregită prin însărcinarea în această expediţie a celor mai buni navigatori portughezi, printre aceştia se află şi Bartolomeu Diaz care însoţeşte flota lui până la Capul Verde.
[modifică] Descoperirea căii maritime spre India
Vasco da Gama porneşte la data de 8 iulie 1497 din portul Restelo Lisabona la bordul corăbiei Nau S. Gabriel (120 t), iar fratele său Paulo da Gama la bordul lui S. Rafael însoţite de corăbiile Bérrio, Santa Fé) (100 t) sub comanda căpitanului Nicolao Coelho. Echipajul flotei însuma 150 -170 de oameni, sub comanda celor mai buni căpitani şi cârmaci din Portugalia cu experienţă de navigare pe Oceanul Pacific. Pe vasul amiral era Pêro de Alenquer cârmaci, pe vasul São Rafael era João de Coimbra, iar pe vasul Bérrio era experimentatul pilot Pêro Escobar, dintre alţi ofiţeri din rândul echipajului pot fi amintiţi São Gabriel Gonçalo Álvares şi Diogo Cãos. Vasco da Gama navighează spre vest pe Atlantic, mai de parte de coasta africană profitând de un vânt (Pasat) mai puternic. La 4 noiembrie ajunge în golful S.Elena (Sankt-Helena) pe coasta de vest africană făcând un ocol larg la depăşirea "Capului Bunei Speranţe" ajungând la 25 noiembrie "Moselbai". Ajunge pe coasta răsăriteană a africii atingând la 7 aprilie 1498 în Mombasa unde negustorii arabi caută să împiedice continuarea expediţiei. Mai departe navighează de-a lungul coastei răsăritene a Africii ajungând în oraşul Malindi unul dintre oraşele concurente Mombasei. Sultanul oraşului punându-i la dispoziţie un navigator cunoscător al rutei spre India. La data de [20 mai]] 1498 ajung corăbiile lui "da Gama" în apropiere de Calicut pe coasta Malabar. Pentru prima oară ajunge o corabie europeană coasta Indiei pe calea maritimă şi înconjurarea Africii. Vasco da Gama încheie un acord comercial cu Samorim ce domneşte în Calicut şi se reîntoarce la 8 octombrie încărcat cu mirodenii. Prima navă din flota sa sub comanda lui Nicolao Coelho ajunge înapoi în patrie la 10 iulie 1499, Vasco da Gama numai la 9 septembrie, întârzierea se datorează morţii fratelui său pe Insulele Azore. La crăciunul anului 1499 este încredinţată lui "da Gama" de curtea regală portugheză, conducerea oraşului Sines. Începând o perioadă de conflicte între rege şi "da Gama" pe o parte şi Superiorul Ordinului Cavalerilor de Santiago, autorităţile locale constituite din nobili (familia Noronha) pe de altă parte. Da Gama fiind învins în acest conflict trebuie să părăsească oraşul (1507) împreună cu familia sa, având dreptul să calce în acest ţinut numai cu aprobarea Superiorului Ordinului. Cu jutorul regelui intră în rândurile Ordinului Cristi. În 1502 este denumit de rege ca "Amiral al Mărilor Indiei" (Almirante do Mar das Índias) aceasta fiind o replica portugheză la numirea lui Cristofor Columb ca "Amiral al mărilor şi oceanelor" de curtea regală spaniolă.
[modifică] Următoarele călătorii spre India
- A doua călătorie fiind condusă de Pedro Álvares Cabral 1500 care descoperă cu această ocazie Brazilia
- În anul 1501 porneşte a treia călătorie sub comanda lui João da Nova cu patru nave.
- Sub conducerea lui Vasco da Gama porneşte a patra călătorie 1502, care obţine de la rege această însărcinare după protestul lui "da Gama", fiind împotriva numirii lui Pedro Álvares Cabral (descoperitorul Braziliei). În a patra călătorie pornesc 21 de corăbii bine înarmate, prima grupă de 9 corăbii fiind sub comanda lui "da Gama", a doua sub comanda unchiului său Vicente Sodré a treia escadră
fiind sub comanda vărului său Estêvão da Gama. Datorită contactelor bune cu curtea regală un alt unchi Brás Sodré sau cumnatul său Lopo Mendes de Vasconcelos primesc la fel funcţii de conducere în această expediţie, ca de exemplu puncte strategice (ex. Sofala) în Africa de est. Apariţia flotei portugheze în Oceanul Indian care concurează comerţul arab şi indian duce la o stare latentă de război. Astfel deja în anul 1502 la intrarea în apele Oceanului Indian trebuie să intre "da Gama" cu 15 corăbii portugheze contra 100 corăbii mai mici arabe şi indiene într-o luptă navală. Salvarea portughezilor este artileria prin care obţin victoria. Folosind iscusit lupta de rivalitate, conflictele dintre prinţii arabi sau indieni,precum şi folosirea cu cruzime a forţei reuşeşte să învingă rezistenţa arabă şi indiană consolidând poziţia portugheză pe coasta Malabar (India).De aici se extinde Cannanore şi Cochin în 1503 cu Fort Manuel. Aceste fortăreţe asigură monopolul portughez comercial, aceasta fiind începutul coloniilor, ce determină hegemonia portugheză în Oceanul Indian. Ca răsplată a meritelor sale la reîntoarcere 1503 sau 1504 primeşte de la rege o pensie de 400.000 Reais devenind membru al curţii regelui Manuel I. În anul 1518 doreşte să părăsească împreună cu familia patria aceasta fiind fals interpretată. La sfârşitul anului 1519 primeşte de la rege titlul de Conde de Vidigueira. În decembrie 1521 moare regele Manuel, urmând pe tron fiul său Johann III (João III.) care caută corupţia din comerţul cu India să o înlăture, pentru aceasta îl însărcinează pe "da Gama" numindu-l la 5 aprilie 1524 ca "Vicerege al Indiei" care împreună cu fii lui Estêvão si Paulo pornesc spre India. Sosit aici î-a o serie de măsuri de schimbarea structurii administrative, şi a disciplinei militare, înlocuind aproape tot personalul, luînd măsuri de plătire regulată a soldei militare. Dar viceregele este bolnav murind la trei luni după sosirea lui în India osemintele sale fiind depuse de fiul lui 1538 Kapela mănăstirii Nossa Senhora Vidigueira .
