Limba corsicană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Limba corsicană este un ansmblu de dialecte de romanice (adică provenind din latină), subîmpărţit în două grupuri dialectale principale, şi anume cismonticu (denumire tradiţională: cismontano), foarte apropiat de limba toscană, şi pumontincu (denumire tradiţională: oltramontano), influenţat de graiurile din Italia meridională, dar şi de limba sardă, respectiv dialecte siciliene. Toată această diversitate de dialecte corsicane are totuşi o unitate. Limba corsicană se vorbeşte în Corsica, dar şi în partea de nord a Sardiniei, (varianta pumontincu). Statutul său de limbă propriu-zisă este relativ recent. Este o limbă neolatină având gramatica asemănătoare cu cea a latinei. Structura lingvistică este nou formată prin procedee interioare limbii. Sintactica şi morfologia sunt mai puţin complexe decât cele ale altor limbi de origine latină. Pentru majoritatea lingviştilor, nici nu este o limbă, deoarece se aseamănă prea mult cu dialectul toscan.
aromână | asturiană | catalană | dacoromână | dalmată | franceză | friuliană | istroromână | italiană | ladino | ladină | meglenoromână | mirandeză | occitană | portugheză | retoromană | română | sardă | siciliană | spaniolă | valonă
 |
Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!. |
