Buzău
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||
| Amplasare | 45° 09' N, 25° 05' E | ||||
| Ţară | România | ||||
| Judeţ | Buzău | ||||
| Atestare documentară | 376 | ||||
| Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]]) | 134.227 (2002) | ||||
| Suprafaţă | 81,3 km² | ||||
| Densitatea populaţiei | 1637,34 loc./km² | ||||
| Altitudine | 105 m n.m. | ||||
| Localităţi suburbane | {{{componenţă}}} | ||||
| Primar | Constantin Boşcodeală (PSD) |
||||
| Sit web | ro Sit web oficial | ||||
 |
|||||
|---|---|---|---|---|---|
| Harta administrativă a oraşului în cadrul judeţului | |||||
Buzău este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Buzău, Muntenia, România. Are o populaţie de 133.000 locuitori.
Cuprins |
[modifică] Populaţie
[modifică] Istoria oraşului
[modifică] Etimologia numelui
Plecând de la forma grecească Mouseos, istoricul Vasile Pârvan considera că numele Buzăului vine de la forma tracică Bouzeos, transcris greşit. A emis ipoteza că denumirea derivă din radicalul trac "Buzes", la care s-a adăugat sufixul "eu", formă a vechiului "aios" (greco-latin). P. Papahagi susţinea în schimb originea românească a numelui Buzăului, care ar fi un antroponim, Buză sau Buzea, cu origine în radicalul budz. Majoritatea specialiştilor dau dreptate lui Pârvan.
[modifică] Zona Buzăului în preistorie
În parcul Crâng s-au descoperit aşezări din neolitic (cultura Gumelniţa), din epoca bronzului (cultura Monteoru) iar în zona industrială Buzău-Sud au fost descoperite aşezări geto-dacice.
[modifică] Prima atestare documentară
Prima menţiune documentară a râului Buzău este din secolul al IV-lea: într-o scrisoare din anul 376, trimisă de Iunnius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor, arhiepiscopului din Caesarea Mazaca, se relatează despre martirizarea, la 12 aprilie 372, a misionarului creştin Sava, înecat de către goţi în râul Buzău. Documentul "Pătimirea Sfântului Sava", se păstrează în copii la Biblioteca Vaticanului şi Biblioteca "San Marco" din Veneţia.
[modifică] Evul mediu
Prima menţionare documentară a Buzăului ca târg şi punct de vamă într-un document intern este cel emis la 30 ianuarie 1431 de domnitorul Dan al II-lea privind acordarea unor privilegii de comerţ braşovenilor, la trecerea lor prin târgurile Munteniei, între care şi Buzăul, la fel ca în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Actul sugerează o existenţă mai veche a oraşului, cel puţin dinainte de domnia lui Mircea cel Bătrân. În anul 1500 este înfiinţată Episcopia Buzăului, oraşul devenind reşedinţă episcopală. Unul din domnii din prima parte a secolului al XVI-lea, Vlad al VII-lea Vintilă, se trage din regiunea Buzăului, după cum au demonstrat cercetările recente (şi nu din Slatina, după cum dau de inţeles unele texte).
În anul 1571, este construită mănăstirea Banu, ctitorie a lui Andronic Cantacuzino. Mănăstirea este denumită a "Banului", după numele dregătoriei ctitorului, în 1618. În 1722, biserica este rezidită de Andreiana, soţia lui Şerban Cantacuzino. În 1884, la pictarea Bisericii participă şi Gheorghe Tattarescu. În 1575, e atestat Bazarul - al doilea din Ţara Românească - piaţă permanentă cu dughene, prăvălii, pivniţe, magazii - prima ştire privitoare la un element urbanistic - piaţa.
În 1619, orăşenii construiesc o biserică din lemn cu hramul "Sf. Îngeri", numită şi "biserica din pădure", iar la 1649, Badea Obredi reconstruieşte Biserica "Neguţători".
Constantin Brâncoveanu înfiinţează la Episcopia Buzăului în anul 1691 o tipografie, a şasea la acea dată în Muntenia. Prima lucrare, Pravoslavnica mărturisire, s-a tipărit în limba română.
[modifică] Istoria modernă
Primul sigiliu cunoscut al Buzăului datează din secolul XVIII şi are ca semn heraldic pasărea Phoenix, simbolul renaşterii. În anul 1832 are loc primul recensământ al populaţiei. Oraşul numără 2.567 de oameni iar după naţionalitate, populaţia oraşului se prezintă în felul următor: 99% români, 18 evrei, 1 englez şi 1 austriac.
Buzăul este primul oraş de provincie unde s-a organizat Garda Naţională la 18-19 iunie 1848. La divanele ad-hoc din 1857, reprezentanţii Buzăului sunt unionişti. Începând cu anul 1864, Buzăul este condus de un primar, cel care a ocupat primul această funcţie a fost Nae Stănescu.
Între 1850-1880 au fost construite clădirile de pe Strada Târgului (Cuza Vodă) înlocuind construcţiile mai vechi, de la care au fost folosite fundaţiile şi pivniţele. Casele sunt construite în stilul caselor negustoreşti din sud-estul Europei, cu prăvălie la parter, şi camere de locuit la etaj.
În 1872 se dă în exploatare calea ferată Bucureşti - Buzău - Brăila - Galaţi iar în 1881 calea ferată Buzău - Mărăşeşti, prima linie ferată proiectată şi construită de ingineri români. Moara "Garoflid" cu 3 secţii: făină, mălai şi o fabrică de postav şi dimie acţionată mecanic - este prima instalaţie industrială din oraş. Este dată în funcţiune în 1891 fabrica "Brainski & Rosazza S.A.", prima fabrică de ţigle din regat şi de produse ceramice cu cuptoare mari sistematice.
În 1899 populaţia oraşului Buzău (21.875 persoane) după religie era: - ortodoxă - 88,74% - mozaică - 7,58% - catolică - 2,93% - protestantă - 0,32% - mahomedană - 0,4% - armeană - 0,001 % Şcoala Normală de Fete se înfiinţează în 1899, iar Şcoala Normală de Băieţi în 1901.
Palatul Comunal, opera arhitecţilor Al. Săvulescu şi Kafşinski, şi care astăzi este simbolul oraşului este inaugurat în 1903. Construcţie a început în 1899, din iniţiativa primarului Nicu Constantinescu. Acelaşi primar, figură importantă în istoria oraşului, a iniţiat şi alte proiecte urbanistice importante, cum ar fi clădirea tribunalului şi Parcul Crâng.
Între 11 - 24 martie 1907 are loc Răscoala la Buzău. Numeroşi ţărani pornesc din Obor, manifestând şi devastând case şi magazine situate în perimetrul comercial. La podul Mărăcineni s-a tras în mulţime. Au murit 11 persoane şi alte zeci au fost rănite.
Este inaugurat noul local al Spitalului "Maria Minculeasa" (Gârlaşi) în 1907, iar în 1908 este inaugurată calea ferată Buzău-Nehoiaşu. În 1913 este înfiinţată distileria de petrol "Saturn".
În primul război mondial au căzut pe câmpul de luptă 7.867 buzoieni, iar pagubele materiale suferite de oraş în urma războiului sunt evaluate la 125.150.880 lei aur.
În perioada interbelică oraşul trece printr-o puternică dezvoltare industrială: inaugurarea morii "Zangopol" (1923), fabrica "Metalurgica şi Turnătorie S.A." (1928), Piaţa Centrală (1934-1935) realizată după planurile arhitectului Duiliu Marcu.
După înfiinţarea judeţului Buzău în 1968 se construieşte în primul rând pe două platforme: zona industrială Buzău-Sud (50 întreprinderi şi secţii) şi zona industrială Buzău-Nord (32 întreprinderi şi secţii). Se inaugurează Tabăra de Sculptură în aer liber de la Măgura care a avut 16 ediţii (1970 - 1985), ce semnifică cele 16 secole de atestare a municipiului Buzău. Cei 1600 de ani de atestare documentară au fost marcaţi şi prin construirea unui obelisc aflat în centrul parcului Crâng.
În 1991 se pune temelia Catedralei Ortodoxe "Sfântul Sava".
[modifică] Geografie
Municipiul Buzău este situat în zona centrală a judeţului. Aşezat pe malul drept al râului Buzău, la 120 km de Bucureşti, Buzăul este situat la 45°09" latitudine nordică, şi 25°5" longitudine estică, ocupând o suprafaţă totală de 81,3 km2.
Municipiul se află la cotul Carpaţilor de curbură, la confluenţa drumurilor între patru mari provincii româneşti: Muntenia, Transilvania, Moldova şi Dobrogea.
[modifică] Educaţie şi cultură
În secolul al XIX-lea se deschid mai multe şcoli în oraş, prima fiind Şcoala de zugravi de subţire şi iconari de pe lângă Episcopie (1831), condusă de Nicolae Teodorescu, şi la care a învăţat pictorul Gheorghe Tattarescu. Un an mai târziu se deschide prima şcoală în limba română - Şcoala Naţională (Preparandie), avându-l ca director pe Dionisie Romano. La această şcoală se înfiinţează în 1840 prima Bibliotecă şcolară românească pentru învăţători având funcţie şi de bibliotecă publică.
În 1836 a luat fiinţă Seminarul - prima şcoală secundară din Buzău - iar în 1838 este inaugurată clădirea acestuia. În 1838 a luat fiinţă Şcoala Normală a judeţului, numită astăzi Şcoala normală Spiru Haret unde se strâng candidaţii de învăţători din 115 sate buzoiene.
Prima publicaţie "religioasă şi morală" din ţară, Vestitorul Bisericesc, apare la 1839. Iniţiatorul, Dionisie Romano, este considerat ctitor al presei buzoiene. În 1854- 1855 apare Biblia de la Buzău editată de Episcopul Filotei, a patra Biblie românească.
Colegiul Naţional "B.P.Hasdeu" este cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ a oraşului. El a luat fiinţă în 1867, clădirea fiind construită pe un teren care a aparţinut mănăstirii Banului, şi a purtat numele de Gimnaziul Tudor Vladimirescu până în 1875, când a primit numele Alexandru Hâjdeu. Din 1932 el primeşte numele "Bogdan Petriceicu Hasdeu", azi, Colegiul Naţional "B.P.Hasdeu".
În 1868 apare prima librărie la Buzău, a lui Al. Georgescu, iar în 1873 ia fiinţă noua tipografie "Alexandru Georgescu", prima tipografie laică, deschizând drumul publicisticii buzoiene.
În 1873 Basil Iorgulescu înfiinţează Biblioteca Gimnaziului "Tudor Vladimirescu" (Colegiul Naţional "B.P.Hasdeu") iar în 1893 Biblioteca Publică "Carol I" în noul local al gimnaziului. Se constituie în 1895 prima colecţie publică de piese arheologice, antropologice şi istorice într-o sală a Gimnaziului "Tudor Vladimirescu" ("B.P.Hasdeu") - în fapt primul muzeu la Buzău.
Între 26 mai - 17 iulie 1914 Constantin Brâncuşi a locuit la Buzău, unde a cioplit în piatră de Măgura soclurile pentru lucrările sale, "Rugăciunea" şi bustul "Petre Stănescu", amplasate în cimitirul "Dumbrava".
În secolul XX se înfiinţează noi şcoli liceale, cea mai importantă fiind Şcoala secundară de fete gr II. (Colegiul "Mihail Eminescu" - 1919)
Începând cu anul 1990 se desfăşoară anual „Concursul naţional de creaţie literară «V. Voiculescu»”, un concurs pe două secţiuni: poezie şi proză scurtă.
În 1992 se înfiinţează „Colegiul Universitar Economic Buzău”, care aparţine de structura „Academiei de Studii Economice Bucureşti”, prima instituţie de învăţământ superior din oraş.
Primul teatru din Buzău, teatrul "George Ciprian" s-a înfiinţat în 1996, prin eforturile lui Paul Ioachim, care a fost şi director al teatrului, până la moartea sa în 2002. Teatrul este teatru de proiecte, neavând o trupă proprie. Din 2003, anual, la Buzău se desfăşoară festivalul de teatru "Gala noilor generaţii - Capul de Regizor", un festival structurat pe cinci secţiuni şi conceput pentru promovarea tinerilor regizori.
