Judeţul Ilfov (interbelic)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

**Judeţul Ilfov**

Provincie:	Muntenia
Reşedinţa:	Bucureşti
Populaţie: •Total 1930:	Locul 999.562 loc.
Suprafaţă: •Total:	Locul km²
Perioadă de existenţă:	'
Subdiviziuni:	zece plăşi

Judeţul Ilfov a fost o unitate administrativă din Regatul României. Reşedinţa judeţului era municipiul Bucureşti.

[modifică] Întindere

Judeţul se afla în sudul Munteniei, în jurul şi în sudul Bucureştiului. Actualmente teritoriul judeţului este împărţit între judeţele Ilfov, Călăraşi şi Giurgiu. Se învecina la nord cu judeţul Prahova şi Dâmboviţa, la vest cu judeţul Vlaşca, la est cu judeţul Ialomiţa iar la sud cu Bulgaria.

[modifică] Organizare

Judeţul cuprindea municipiul Bucureşti şi oraşul Olteniţa, precum şi comunele organizate în zece plăşi: I. Plasa Băneasa (39 sate), II. Plasa Bolintin (38), III. Plasa Budeşti (31 sate), IV. Plasa Buftea (50 sate), V. Plasa Domneşti (44 sate), VI. Plasa Fierbinţi (51 sate), VII. Plasa Olteniţa (25 sate), VIII. Plasa Pantelimon (43 sate), IX. Plasa Săruleşti (54 sate) şi X. Plasa Vidra (28 sate).

[modifică] Populaţie

Conform datelor recensământului din 1930 populaţia judeţului era de 999.562 de locuitori, dintre care 84,3% români, 7,0% evrei, 2,5% maghiari, 1,7% ţigani, 1,5% germani ş.a. Structura confesională a judeţului se prezenta astfel: 84,5% ortodocşi, 7,7% mozaici, 3,7% romano-catolici, 1,3% greco-catolici, 1,2% lutherani ş.a.

[modifică] Mediul urban

În anul 1930 populaţia urbană a judeţului era de 649.429 de locuitori, dintre care 77,7% români, 10,8% evrei, 3,7% maghiari, 2,2% germani, 1,2% ţigani ş.a. Din punct de vedere confesional orăşenimea era alcătuită din 76,4% ortodocşi, 11,8% mozaici, 5,6% romano-catolici, 2,0% greco-catolici, 1,9% lutherani, 1,1% reformaţi ş.a.