Judeţul Bacău (interbelic)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

**Judeţul Bacău**

Provincie:	Moldova
Reşedinţa:	Bacău
Populaţie: •Total 1930:	Locul 260.781 loc.
Suprafaţă: •Total:	Locul 4.410 km²
Perioadă de existenţă:	'
Subdiviziuni:	cinci plăşi

Judeţul Bacău a fost o unitate administrativă în Regatul României. Reşedinţa judeţului era oraşul Bacău.

[modifică] Întindere

Judeţul se afla în partea central-estică a României Mari, în Moldova. Teritoriul lui cuprindea partea centrală din actualul judeţ Bacău. Se învecina la vest cu judeţele Trei-Scaune şi Ciuc, la nord cu judeţele Neamţ şi Roman, la est cu judeţele Tutova şi Tecuci iar la sud cu judeţul Putna.

[modifică] Organizare

Teritoriul judeţului era împărţit în cinci plăşi: I. Plasa Bistriţa, II. Plasa Muntele, III. Plasa Oituz, IV. Plasa Siret şi V. Plasa Tazlău. Ulterior a fost înfiinţată: Plasa Traian.

[modifică] Populaţie

Conform datelor recensământului din 1930 populaţia judeţului era de 260.781 de locuitori, din care: 88,6% români, 5,3% evrei, 3,3% maghiari ş.a. Din punct de vedere confesional erau 75,8% ortodocşi, 18,1% romano-catolici, 5,5% mozaici ş.a.

[modifică] Mediul urban

În anul 1930 populaţia urbană a judeţului era de 50.342 de locuitori, dintre care 70,1% români, 23,9% evrei, 2,2% maghiari ş.a. Din punct de vedere confesional orăşenimea era alcătuită din 64,9% ortodocşi, 24,4% mozaici, 9,3% romano-catolici ş.a.