Maksim Gorki

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Maxim Gorki

Alexei Maximovici Peşkov (în limba rusă Алексей Максимович Пешков) (n. 28 martie stil nou 16 martie stil vechi 1868 – d. 14 iunie 1936), mai bine cunoscut ca Maksim Gorki (Максим Горький), a fost un scriitor rus/sovietic, fondator al realismului socialist în literatură şi activist politic. S-a născut în oraşul Nijni Novgorod şi a murit la Moscova. Din 1906 până in 1913 şi din 1921 până in 1929 a trăit în străinătate, în special pe Insula Capri. După reîntoarcerea în Uniunea Sovietică a acceptat politica culturală a vremii, dar nu i s-a mai permis să părăsească ţara.

[modifică] Viaţa

Gorki şi Lev Tolstoi la Iasnaia Poliana, în 1900

Gorki a rămas orfan la vârsta de nouă ani şi a fost crescut de bunica sa, o excelentă povestitoare. La moartea ei, Gorki a încercat să se sinucidă în decembrie 1887. Mai apoi a călatorit pe jos prin tot Imperiul Rus timp de cinci ani, lucrând în diferite locuri şi acumulând o mulţime de impresii pe care le va folosi mai târziu în operele sale.

Gorki s-a împrietenit cu Lenin după ce s-au întâlnit în 1902. Câtă vreme a fost închis pentru scurt timp în fortăreaţa Petru şi Pavel în timpul Revoluţia rusă din 1905|revoluţiei eşuate din 1905, Gorki a scris piesa de teatru Copii soarelui, care avea acţiunea plasată în timpul epidemiei de holeră din 1862, tratând de fapt evenimentele contemporane.

Gorki şi Anton Cehov la Ialta în 1900.

În timpul primului război mondial, apartamentul lui din Petrograd s-a transformat în centrul de comandă al bolşevicilor, dar, în cele din urmă, relaţiile lui cu comuniştii s-au deteriorat. La numai două săptămâni de la victoria Revoluţiei din Octombrie el scria: "Lenin şi Troţki n-au nici cea mai vagă idee despre drepturile omului. Ei sunt deja corupţi de otrava murdară a puterii, asta se vede după lipsa de respect neruşinată faţă de libertatea cuvântului şi fată de alte libertăţi civice pentru care a luptat democraţia." Scrisorile lui Lenin către Gorki din 1919 conţin ameninţări: "Te sfătuiesc să-ţi schimbi anturajul, vederile, acţiunile, altfel viaţa şi-ar putea întoarce faţa de la tine."

În august 1921, prietenul său Niolai Gumiliov, coleg-scriitor şi soţul lui Anna Ahmatova, a fost arestat de CEKA din Petrograd pentru vederile monarhiste. Gorki s-a deplasat personal la Moscova, a obţinut chiar de la Lenin personal ordinul de eliberare al lui Gumilov, dar, la întoarcerea la Petrograd, a aflat că prietenul său fusese deja împuşcat. În octombrie, Gorki a emigrat în Italia, având ca motiv oficial deteriorarea stării de sănătate: avea tuberculoză.

1931. Voroşilov, Gorki, Stalin (de la stânga la dreapta)

Conform spuselor lui Alexandr Soljeniţîn, reîntoarcerea în Uniunea Sovietică a lui Gorki a fost motivată de interese materiale. În Sorrento, lui Gorki au ajuns să-i lipsească banii şi gloria. El a vizitat URSS de câteva ori după 1929, iar, în 1932, Stalin personal l-a invita să se reîntoarcă din emigraţie pentru totdeauna, oferta fiindu-i acceptată. În iunie 1929, Gorki a vizitat Solovki, (curăţată pentru această ocazie) şi a scris un articol pozitiv despre Gulagurile care deja îşi câştigaseră o faimă proastă în occident.

Gorki, Kaganovici, Molotov, Voroşilov, Stalin and Kalinin la tribuna mausoleului lui Lenin

Reîntoarcerea lui Gorki din Italia fascistă a fost o victorie propagandistică majoră a regimului sovietic. El a fost decorat cu Ordinul Lenin şi i s-a dat o reşedinţă de lux în Moscova, (fosta proprietate a milionarului Riabuşinski, în zilele noastre devenită Muzeul Gorki), şi o casă de odihnă în suburbii. Una dintre străzile centrale ale Moscovei, Trevskaia, a primit numele lui, la fel ca şi oraşul lui natal. Cel mai mare avion din lume de la mijlocul deceniului patru al secolului trecut, Tupolev ANT-20 (fotografie), a fost numit de asemenea Maxim Gorki. Acest avion a fost folosit pentru scopuri propagandistice în dese zboruri demonstrative pe deasupra capitalei.

În 1933, Gorki a publicat o carte dezonorantă despre Belomorkanal, canal realizat exclusiv cu munca celor condamnaţi în Gulag, prezentat ca un exemplu de "reabilitare de succes a foştilor duşmani ai proletariatului."

Gorki, la bătrâneţe (pictură).

Odată cu creşterea represiunilor staliniste şi în mod special după moartea lui Seghei Kirov, Gorki a fost plasat în mod neaşteptat sub arest la domiciliu în casa sa din Moscova. I se aduceau în fiecare zi o ediţie specială a ziarului Pravda în care nu se găsea nici o ştire despre arestări sau epurări.

Maxim Gorki a murit în iunie 1936, la scurtă vreme după moartea neaşteptată a fiului său, Maxim Pleşkov, din mai 1935. Ambele decese au fost privite cu suspiciune în epocă, dar zvonurile de otrăvire nu au putut fi niciodată demonstrate. Stalin şi Viaceslav Molotov s-au numărat printre cei care au purtat pe umeri coşciugul lui Gorki în timpul funerariilor.

În timpul procesului lui Buharin din 1938, una dintre învinuirile aduse a fost şi aceea că Gorki a fost ucis de un agent NKDV din subordibnea lui Nikolai Ejov.

Oraşul natal al lui Gorki a primit vechiul nume de Nijni Novgorod în 1990.