Alexandru Ioan Cuza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexandru Ioan Cuza, (Alexandru Ioan I) - (n. 20 martie 1820 în Galaţi / Bârlad (după alte surse) România - d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), a fost fondatorul României moderne, domnul Unirii, primul domn al României (1859 - 1866).

Cuprins 1 Cronologie (1856 - 1873) 1.1 1859 1.2 1860 1.3 1861 1.4 1862 1.5 1863 1.6 1864

[modifică] Cronologie (1856 - 1873)

[modifică] 1859

La 5 ianuarie, la Iaşi, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei. La 24 ianuarie, la Bucureşti, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Munteniei. Astfel românii, deşi nu au călcat dorinţa marilor puteri de a avea două ţări cu doi domnitori, două conduceri, două parlamente, etc, profitând de absenţa precizării ca aceşti domnitori trebuie să fie persoane diferite, au ales deliberat şi calculat pe unul şi acelaşi domnitor, Alexandru Ioan Cuza, care va efectua, de fapt, unirea Principatelor Române.

Acest relativ tânăr militar de carieră s-a dovedi a fi, un talentat conducător, politician, diplomat, vizionar, executant remarcabil al unor seculare ale românilor.

Imediat încep a se crea în principalele centre ale ţării instituţii de cultură generală şi instituţii de învăţământ mediu, urmând ca în anul următor, 1860, să se creeze primele instituţii de învăţământ superior.

[modifică] 1860

În acest an se înfiinţează, la Iaşi, Universitatea, Conservatorul de muzică şi se întocmeşte un Proiect de lege organică pentru instrucţia publică în Principatele Unite, în care se prevede obligativitatea învăţământului primar la sate şi oraşe. În bugetul anului 1860, se prevede o reală creştere a numărului şcolilor săteşti. În aceşti primi ani s-au încheiat convenţii şi relaţii diplomatice cu diferite state. Tot în acest an se înfiinţează la Paris o agenţie diplomatică a Principatelor Unite şi se încheie o convenţie telegrafică cu Rusia, "cea dintâi convenţie internaţională a Principatelor Unite".

[modifică] 1861

La 24 decembrie, deşi cele două principate unite se aflau încă sub suzeranitatea otomană, Alexandru Ioan Cuza declară existenţa statului România cu capitala la Bucureşti.

[modifică] 1862

În acest an se stabilesc înţelegeri şi legături telegrafice cu Austria. Are loc revoluţia ţăranilor condusă de Mircea Mălăieru.

[modifică] 1863

Alexandru Ioan Cuza formează un singur guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu. Noul guvern prezintă Adunării şi realizează proiectul legii privind secularizarea averilor mânăstireşti, lege prin care s-a dat o lovitură puternică feudalismului. De asemenea, se supune poporului, spre aprobare prin plebiscit, o nouă contribuţie, o nouă lege electorală. Naţionalizează poşta şi telegraful de capitalul grec.

[modifică] 1864

În acest an se decretează Legea Rurală, prin care se desfiinţează iobăgia. Reforma agrară din 1864, a cărei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorinţa de pământ a ţăranilor, a desfiinţat servituţile şi relaţiile feudale, dând un impuls însemnat dezvoltării capitalismului. Tot acum se înfiinţează Universitatea Bucureşti, se creează Şcoala de arte frumoase, la Bucureşti, la conducerea căreia este desemnat Theodor Aman şi se realizează, în premieră, o Şcoală de medicină veterinară.

Nu există domeniu de activitate economică, social-politică, culturală, administrativă, militară din ţară, în care Cuza să nu fi adus îmbunătăţiri şi înnoiri organizatorice pe baza noilor cerinţe ale epocii moderne.

A fost silit sa abdice la 11 februarie 1866. Această abdicare silită putea avea consecinţe grave, pentru că:

1. după înlăturarea lui Cuza satele au fost înspăimântate că reforma agrară nu va mai avea loc.
2. la 3 aprilie 1866 la Iaşi - Mişcarea Separatistă - ducea la anularea unirii Moldovei cu Ţara Românească,
3. Poarta Otomană mobilizează armată la Dunăre pentru a interveni în România, unirea fiind recunoscută doar pe timpul domniei lui Cuza.

A fost înmormântat iniţial la Biserica Domnească de lângă Palatul de la Ruginoasa, aşa cum a dorit el, iar după al doilea război mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Predecesor: Barbu Ştirbei	Domnitor al Ţării Româneşti ales în 24 ianuarie 1859	Succesor: '
Predecesor: Căimăcămia de trei: Ştefan Catargiu (se retrage în 1858, îi urmează I. A. Cantacuzino); Vasile Sturdza şi Anastasie Panu	Domnitor al Moldovei ales în 5 ianuarie 1859	Succesor: '
Predecesor: '	Domnitor al Principatelor 1859 - 1866	Succesor: Carol I