Ateism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ateismul este starea în care cineva fie nu are credinţe religioase, fie nu crede activ în existenţa unui Dumnezeu sau a altor zeităţi. În Grecia antică Epicurismul încorpora aspecte ale ateismului, dar a dispărut din tradiţia filozofică pe măsura dezvoltării creştinismului. În timpul Renaşterii conceptul de ateism a reapărut ca o acuză adusă celor ce puneau la îndoială starea de lucruri religioasă, dar spre sfârşitul secolului începe să devină o poziţie filozofică în creştere. În secolul 20 ateismul a devenit cea mai întâlnită poziţie filozofică în rândul raţionaliştilor şi a umaniştilor seculari. De-a lungul istoriei, mulţi oameni de ştiinţă au revendicat convingeri apropiate de ateism.

Cuprins 1 Etimologie 2 Ateism, moralitate şi religie 3 Ştiinţa şi religia 4 Motivaţii pentru ateism 5 Vezi şi 6 Legături externe 7 Referinţe

[modifică] Etimologie

În Greaca veche, adjectivul atheos (din a, fără + theos "zeu") însemna "fără zei" sau "lipsă de credinţă în zei".

[modifică] Ateism, moralitate şi religie

Multe religii afirmă că moralitatea este derivată din poruncile unui anumite zeităţi şi că teama de zei este un factor major în motivarea oamenilor pentru o conduită morală. Ca urmare, ateii au fost deseori acuzaţi ca fiind amorali sau imorali. Ateii resping această teorie şi afirmă că sunt la fel de motivaţi de o comportare morală ca oricine altcineva — fie prin educaţie, fie prin umanism, legislaţie sau dorinţa de a avea o bună reputaţie şi respectul de sine. Ei afirmă că un comportament cu adevărat etic derivă din motivaţii altruiste, nu din teama de pedeapsă sau speranţa în răsplată după moarte. Mai mult, ei citează faptul că în multe religii conceptul de moralitate e prezentat doar ca o listă de interdicţii ("să nu..."), ceea ce nu e suficient pentru un comportament cu adevărat etic, iar moralitatea ar trebui să fie strict pozitivă, nu negativă; fac ce TREBUIE să fac, nu mă abţin de la ce NU TREBUIE să fac.

[modifică] Ştiinţa şi religia

Datorită conflictului dintre rezultatele cercetării ştiinţifice şi dogmele religioase, de-a lungul secolelor ştiinţa a fost criticată cu înverşunare (şi încă este).

În cadrul ştiinţelor naturii, cel mai elocvent şi actual exemplu este dezbaterea privind creaţionismul, privind compatibilitatea între istoria biblică a facerii lumii şi teoriile ştiinţifice ale cosmologiei şi biologiei evoluţionare. Un exemplu mai vechi este reacţia Vaticanului faţă de negarea de către Galileo Galilei a dogmei geocentrice.

Geocentrismul nu a fost vreodată parte a dogmei creştine. În lumina precizării de mai sus devine evident că Vaticanul incerca să împiedice răspândirea concepţiei moderne promovată de Galilei care scotea Creaţia din centrul Universului, răsturnand paradigma Tradiţională.

Teoria creeeaţiei din Biblie tratează raportul dintre Dumnezeu, lume şi om, nu însă şi ştiinţa despre natura observabilă (empirică) a lucrurilor (vezi şi exegeza şi hermeneutica biblică).

[modifică] Motivaţii pentru ateism

• Inexistenţa lui Dumnezeu
• Problema răului
• Motivatia istorica

Îndoieli privind existenţa unui Dumnezeu

În cadrul raţionalismului ştiinţific se ajunge la îndoieli privind existenţa lui Dumnezeu nu datorită unei descoperiri anume, ci progresiv. Pe de o parte e simplu de pus sub semnul întrebării existenţa Creaţiei aşa cum e descrisă de religie: ştiinţa nu a putut dovedi concludent că a existat un Potop mondial iar secvenţa evoluţionară a Universului nu coincide cu nici o versiune a Genezei religioase; mai mult, toate fenomenele care erau explicate ca supranaturale au căpătat în timp explicaţii ştiinţifice. În aceste condiţii principiul parcimoniei (Briciul lui Occam) implică ipoteza prezenţei divine ca nenecesară [1]. [2]

Problema răului

"Problema răului" e probabil cel mai vechi şi mai puternic argument al ateismului contra religiei. Pe scurt, existenţa răului în lume e incompatibilă cu existenţa unui Dumnezeu binevoitor, şi e mai rezonabil să concluzionezi că Dumnezeu nu există decât că există dar nu face nimic să oprească Răul. [3]

Motivaţia istorică

Istoria poporului evreu, aşa cum ne este ea prezentată de istoriografia şi arheologia modernă, nu corespunde acelei versiuni mitice redate de Biblie. Teme centrale ale istoriei relaţiei omului (evreilor) cu Dumnezeu, precum istoria Patriarhilor, exodul, cucerirea Canaanului, istoria monarhică şi exilul, ori nu au existat pur şi simplu, ori ele s-au desfăşurat sensibil diferit faţă de versiunea biblică a faptelor, aceasta din urmă dovedindu-se finalmente o versiune ideologizată şi politizată, practic o încercare de rescriere naţionalistă şi expansionistă a istoriei de către monarhia regatului sudic (Iuda), după căderea Israelului (regatul nordic). Vezi pentru asta recenta lucrare a directorului Institului de Arheologie şi Istorie de pe lânga Universitata din Tel-Aviv, anume profesorul Israel Finkelstein, lucrare numita "Biblia dezgropată" ("The Bible Unearthed"). Istoria documentelor, anume a textului sacru însuşi, şi ea, oferă multiple motive de scepticism: istoria mişcării creştine de la începuturi, istoria canonului biblic, al sinoadelor şi al scrierilor apocrife, dovezile istorice care sprijină poziţia hermeneuticii moderne asupra anumitor pasaje biblice introduse sau modificate de-a lungul timpului.

[modifică] Vezi şi

• Argumente împotriva existenţei lui Dumnezeu
• Argumente pentru existenţa lui Dumnezeu
• Panteism
• Pandeism
• Raţionalism
• Scepticism ştiinţific

[modifică] Legături externe

• Atheists of Silicon Valley - Links related to atheism

• Pagina lipsă din istoria creştinismului

• Pagina românească despre ateism

• Ateism critic - blog despre filozofia religiei

[modifică] Referinţe

• Baggini, J. (2003). Atheism: A very short introduction. Oxford: Oxford University Press.
• Buckley, M. J. (1987). At the origins of modern atheism. New Haven, CT: Yale University Press.
• Cudworth, Ralph, The True Intellectual System of the Universe: the first part, wherein all the reason and philosophy of atheism is confuted and its impossibility demonstrated (1678).
• d'Holbach, P. H. T. (1770). The system of nature. Electronic versions:
  • complete text (pdf)
  • complete text (html)
• de Mornay, Phillipe, A woorke concerning the Trewnesse of the Christian Religion, written in French; Against Atheists, Epicures, Paynims, Iewes, Mahumetists in London, 1587.
• Evolution and Religion Can Coexist, Scientists Say
• Flew, Antony (1984). The Presumption of Atheism. New York: Prometheus.
  • complete text (html)
• Hitchens, Christopher (2001). Letters to a Young Contrarian. New York: Basic Books.
• Krueger, D. E. (1998). What is atheism?: A short introduction. New York: Prometheus.
• LePoidevin, R. (1996). Arguing for atheism: An introduction to the philosophy of religion. London: Routledge.
• Mackie, J. L. (1982). The miracle of theism: Arguments for and against the existence of God. Oxford: Oxford University Press.
• Martin, M. (1990). Atheism: A philosophical justification. Philadelphia, PA: Temple University Press.
• Martin, M., & Monnier, R. (Eds.). (2003). The impossibility of God. New York: Prometheus.
• Nielsen, K. (2001). Naturalism and religion. New York: Prometheus.
• Robinson, Richard (1964). An Atheist's Values Oxford: Clarendon Press.
• Smith, G. H. (1979). Atheism: The Case Against God. New York: Prometheus.
  • Excerpt: The Scope of Atheism (html)
• Smith, G. H. (1990). Atheism, Ayn Rand, and Other Heresies. New York: Prometheus.
  • Excerpt: Defining atheism (html)
• Stein, G. (Ed.). (1985). The encyclopaedia of unbelief (Vols. 1-2). New York: Prometheus.

Agnosticism teme  v·d·e
Teism agnostic		Agnosticism slab		Listă de agnostici		Agnosticism puternic		Ateism agnostic
Teism		Apateism		Ignosticism		Agnosticism apatetic		Ateism