Portal:Filozofie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Artă · Cultură · Geografie · Istorie · Matematică · Oameni · Filozofie · Ştiinţă · Societate · Tehnologie
|
Filozofia (filosofia) (greacă φιλοσοφια, philein şi sophia, dragoste de înţelepciune) este o modalitate de gândire şi investigare, formată dintr-un ansamblu de noţiuni şi idei, care tinde să cunoască şi să înţeleagă sensul existenţei sub aspectele sale cele mai generale, o concepţie generală despre lume şi viaţă. Filosofia se deosebeşte de ştiinţă, prin faptul că îşi pune întrebări la probleme cu caracter general, în timp ce ştiinţa acumulează cunoştinţe particulare în urma observării realităţii şi experienţei.
Filosofie greacă classică
Epicureism
|
Filozofie medievală
Idealism german |
Filosofie în secolul XIX
Filosofia secolului XX
Filosofia secolului XXI
Filosofi români
Filosofi români contemporani |
Fenomenologia spiritului (ger. Phänomenologie des Geistes) este prima lucrare importantă a filozofului german Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Formeaza prima parte a System der Wissenschaften (sistemul ştiinţelor). Fenomenologiei urma să i se alăture descrierea "ştiinţelor reale" (Reale Wissenschaften) - filozofia naturii (Philosophie der Natur) şi cea a spiritului (Philosophie des Geistes).
Hegel dezvoltă evoluţia spiritului, de la percepţia simplă, naivă prin conştiinţă, conştiinţa de sine, raţiunea, spiritul şi istoria, revelaţia până la cunoaşterea absolută a spiritului. Filozoful german cercetează devenirea ştiinţei ca unitate dintre conţinut şi metodă precum şi apariţiile spiritului ca realizare a sinelui nostru, ca unitate dintre Fiinţă şi Nimic, la fel ca totalitate absolută. Locul adevărului este conceptul in sistemul ştiinţific, si nu Anschauungul. Cunoaşterea adevărului constă în faptul că dihotomia dintre subiect şi obiect este ridicată dialectic la un nivel superior, că una nu poate exista fără cealaltă, deci ambele formează un tot unitar.
Fenomenologia spiritului se ocupă atât cu probleme de bază de ordin epistemologic, cât şi de ordin etic şi istorico-filozofic. Un rol deosebit îl joacă capitolul despre conştiinţa de sine, care conţine perspectiva dialectică asupra stăpânului şi sclavului, care este punct de plecare important pentru Karl Marx, în cercetarea raporturilor de clasă în societatea burgheză.
Un curent filozofic este o sumă de idei împărtăşite de unul sau mai mulţi gânditori ai unei şcoli filozofice. Amploarea unui curent filozofic este determinată de popularitatea respectivului curent printre gânditorii şi intelectualii contemporani şi viitori curentului, de influenţa pe care o are acesta asupra ideilor celorlaţi filozofi şi cărturari.
Între ideile gânditorilor care pot fi incluşi într-un anumit curent filozofic există asemănări, dar şi distincţii semnificative motiv pentru care mulţi filozofi pot fi incluşi în mai multe curente. Principalele curente filozofice şi figurile reprezentative pentru ele sunt enumerate mai jos.
Filozofi analitici | Filozofi empirişti | Filozofi existenţialişti | Filozofi idealişti | Filozofi ai limbajului | Filozofi materialişti | Filozofi raţionalişti | Filozofi scolastici | Filozofi sofişti
Naţionalitate Filozofi americani | Filozofi arabi | Filozofi austrieciFilozofi britanici | Filozofi chinezi | Filozofi danezi | Filozofi englezi | Filozofi evrei | Filozofi francezi | Filozofi germani | Filozofi greci | Filozofi indieni | Filozofi italieni | Filozofi români | Filozofi ruşi | Filozofi spanioli
Religie Filozofi creştini | Filozofi atei
Eră Filozofi antici | Filozofi iluminişti | Filozofi moderni timpurii | Filozofi medievali