Jacques Derrida
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jacques Derrida (15 iulie 1930 – 8 octombrie 2004) a fost un filosof francez de origine algeriană. Considerat părintele deconstrucţiei.
S-a născut în 1930 la El-Biar, în Algeria, unde face şcoala primară şi liceul. Decedat în 2004. Într-o Algerie care depindea de Franţa ocupată de nazişti, şi în care începând din 1940 evreii erau excluşi din învăţământ şi din justiţie, Derrida este exmatriculat de la liceul Ben Aknoun.
Din 1942 învaţă la un liceu înfiinţat de profesori evrei daţi afară din învăţământul de stat. Reîntors la Ben Aknoun, are o viaţă şcolară dezordonată, gălăgioasă şi îndreptată cu precădere spre activităţi sportive, din care nu lipsesc competiţiile de tot felul.
Marele filosof de mai târziu visa în acel moment să devină fotbalist profesionist. Bacalaureatul din 1947 este un eşec pentru Derrida. în acelaşi timp, el trăieşte stări de tulburare, inadaptare şi retragere, citind foarte mult (Jean-Jacques Rousseau, André Gide, Friedrich Nietzsche, Albert Camus).
În perioada 1947-1948 participă la cursul de filosofie de la liceul Gauthier (Alger), unde este marcat profund de scrierile lui Bergson şi Sartre. Din 1948 orientarea sa către filosofie este deja clară. Acum îl impresionează în mod deosebit Soeren Kierkegaard şi Martin Heidegger. Anii 1952-1953 îl găsesc student la "École normale supérieure" din Paris, unde se împrieteneşte, printre alţii, cu Bianco, Pierre Bourdieu, Serres. În 1943 îl cunoaşte pe Michel Foucault.
În 1956 primeşte o bursă specială de auditor al cursurilor universităţii Harvard- perioadă în care îl citeşte pe Joyce. În iunie 1957 se căsătoreşte, la Boston, cu Marguerite Aucouturier, împreună cu care va avea doi copii. În timpul războiului din Algeria, Derrida predă limbile franceză şi engleză tinerilor algerieni. Din 1960 se instalează cu familia la Nisa şi apoi predă la Sorbona şi la universitatea Johns Hopkins din Baltimore şi la Yale. Totodată, înfiinţează împreună cu nişte prieteni Asociaţia Jan-Hus, care sprijinea intelectualii cehi disidenţi sau persecutaţi.
În 1983 este creat "Colegiul internaţional de filosofie", al cărui prim director este chiar Derrida. Pe lângă aceste activităţi, el primeşte şi un rol în filmul "Ghost Dance", alături de Pascale Ogier.
[modifică] Opera filosofică
Dintre lucrările sale sunt de reţinut cele trei lucrări publicate în 1967, la debutul său - L`ecriture et la différence (Scriitura şi diferenţa), De la grammatologie (Despre gramatologie) şi La Voix et le phénomène (Vocea şi fenomenul).
[modifică] Alte opere majore
- La Dissémination (Diseminarea), 1972
- Marges - de la philosophie (Limitele filosofiei), 1972
- La faculté de juger, 1985
- Heidegger et la question, 1990
- De l'esprit, 1990
- Du droit à la philosophie, 1990
- L'Éthique du don, 1992
- Donner la mort, 1992
- Passions, 1993
- Spectres de Marx, 1993
- Politiques de l'amitié, 1994
- Apories, 1996
- Résistances de la psychanalyse, 1996
- Adieu à Emmanuel Lévinas, 1997
- Cosmopolites de tous les pays encore un effort, 1997
- Marx en jeu , 1997
- De l'hospitalité, 1997
- Demeure, Maurice Blanchot, 1998
- Voiles (cu Hélène Cixous), 1998
- Mémoire d'aveugle, 1999
- Feu la cendre, 1999
- Sur paroles, 1999
- Le concept du 11 septembre, dialoguri despre New York cu Giovanna Borradori, Jacques Derrida şi Jürgen Habermas, 2002
[modifică] Legături externe
Derrida, Jacques - Encyclopædia Britannica
Bibliografia completă în limba engleză [1] [2]
Acest articol face parte din seria Filozofi ai limbajului' |
Donald Davidson | Jacques Derrida | Gottlob Frege | Saul Kripke | Hilary Putnam | Bertrand Russell | John R. Searle | W.O. Quine | Ludwig Wittgenstein |