Benjamin Franklin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Benjamin Franklin (*17 ianuarie 1706, Boston - †17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalităţi din istoria Statelor Unite, fiind diplomat, om de stiinţa, inventator, filozof, profesor şi om politic.
Oricare dintre acestea l–ar fi facut faimos: a organizat prima bibliotecă din America, a inventat multe lucruri, printre care şi paratrăsnetul, şi i-a uimit pe oamenii de ştiinţă din toată lumea cu experienţele sale cu electricitatea.
În acea vreme era cunoscut şi în Europa, el fiind cel care i-a convins pe englezi să retragă "Legea timbrului", şi de asemenea i-a convins pe francezi să intervină în Războiul de Independenţă. În Statele Unite, el a ajutat la Declaraţia de Independenţă şi la Constituţia SUA.
Cuprins |
[modifică] Viaţa lui Benjamin Franklin
[modifică] Copilăria şi adolescenţa în Boston
Benjamin Franklin s-a născut la Boston pe 17 ianuarie 1706, tatăl său, Josiah fiind un fabricant de săpun şi lumânări, iar mama sa, Abiah era a doua soţie a lui Josiah. Benjamin era cel mai tânăr din cei 17 copii.
La vârsta de 10 ani, Benjamin a început să ajute la magazinul de lumânări al tatălui său, tăind lumânări. Deşi a studiat la şcoală doar doi ani, el citea mult în timpul său liber. De asemenea, îi plăcea şi să înoate, una din invenţiile sale fiind un dispozitiv cu care să înoate mai repede.
La 12 ani, a mers să lucreze ca ucenic la tipografia fratelui său, James. În fiecare noapte, studia scriitorii clasici şi pe cei ai timpului său, şi de asemenea aritmetica, navigaţia şi gramatica. După un timp a devenit un expert în jurnalistică şi tipografie, dar nu era mulţumit de aceasta, un ucenic câştigând puţini bani şi fiind forţat să semneze un contract în care promitea să rămână timp de nouă ani.
Când James a lansat săptămânalul numit "The New England Courant", Benjamin a scris în secret o serie de scrisori umoristice pe care le-a trimis la gazetă sub numele de "Mrs. Silence Dogood". În acestea Franklin râdea de studenţii de la Harvard College şi de poeţii netalentaţi. Aceste scrisori au amuzat pe mulţi în Boston şi se întrebau cine este autorul. Prin unele articole ale lui James Franklin i–a supărat pe unii magistraţi care i-au interzis să-l mai publice, dar acestea au aparut sub numele lui Benjamin Franklin, iar James a anulat contractul lui pentru ca magistraţii să nu spună nimic, dar au semnat alt contract secret. După ce a aflat ce a aflat că a publicat scrisorile lui Ben, James a fost furios, iar după aceea a devenit violent şi uneori îl bătea. Profitatând de contractul anulat anterior pleacă din oraş.
[modifică] Tipograf în Philadelphia
Benjamin mai întâi a mers la New York, care atunci era un oraş mai mic decât Boston, şi n-a găsit nimic de lucru, iar în octombrie a plecat la Philadelphia. Aici a găsit o slujbă la atelierul tipografic al lui Samuel Keimer, care datorită îndemânării lui l-a plătit bine. Guvernatorul Pennsylveniei s-a interesat de tânărul Franklin şi l-a sfătuit să-şi deschidă propria tipografie. L-a trimis la Londra să cumpere o presă pentru tipar, promiţând că îi va plăti cheluielile, dar nu şi-a ţinut promisiunea şi în 1724 Benjamin a ajuns singur în Londra fără bani. S-a angajat ca tipograf, şi în 1726, când a strâns destui bani, s-a intors în Philadelphia, unde a fost vânzător într-un magazin şi apoi s-a întors la atelierul lui Keimer. In 1728, când Franklin avea 22 de ani, a întemeiat primul său atelier tipografic cu un partener al său, Hugh Meredith. Cei doi au publicat un săptămânal numit “The Pennsylvania Gazzette”, iar în 1730, Franklin a cumpărat şi acţiunile lui Meredith. Franklin s-a căsătorit cu Deborah Read în 1730, cu care a avut trei copii : Francis Folger, care a murit de variolă, Sarah, care s-a măritat cu un negustor, şi William, care a devenit guvernatorul statului New Jersey.
Din 1730 până în 1748, Franklin a lucrat în tipografie, domeniu în care a avut succes, fiind numit tipograf oficial al Pennsylvaniei, mai târziu fiind şi al statelor New Jersy şi Delaware. Cea mai cunoscută publicaţie a lui a fost “Poor Richard’s Almanack”, care a apărut în 1732. Acest almanah era un calendar în care scria predicţii metereologice pentru acel an, povestioare amuzante, glume şi proverbe. După câţiva ani a ajuns la un tiraj de peste 10.000 de exemplare.
În acest timp a învăţat câteva limbi, şi studia cărţi ştiinţifice în engleză, franceză şi germană. De asemenea a înfiinţat şi un club de dezbateri numit Junto, care mai târziu a devenit American Philosophical Society, cu ajutorul acestui club a întemeiat în 1731, prima bibliotecă publică din America. La insistenţa lui, în Philadelphia străzile au fost pavate ,a fost instalat iluminatul public, înfiinţată prima divizie de pompieri, iar cu ajutorul Gazzettei, a strâns bani pentru organizare primului spital din America. El credea că şi că materiile predate în şcoli nu erau actualizate. Franklin era împotriva teologiei, limbilor clasice şi vroia o şcoală mai practică, scriind şi o carte în acest domeniu "Propuneri pentru educaţia tinerilor în Pennsilvania", în care cerea crearea unei academii, numită mai târziu Universitatea Pennsylvania.
Benjamin Franklin
În 1748, Franklin avea destui bani pentru a parasi afacerea. A cumpărat o fermă de 300 de acri lângă Burlington, New JerseY, având destul timp pentru ştiinţă şi servicii publice. Între 1736 şi 1751 a fost şeful poştei din Philadelphia. Înainte ca timbrele să fie folosite, o persoană când primea o scrisoare, trebuia să plătească. In 1753, Franklin a fost numit şeful poştei tuturor coloniilor, şi a schimbat sistemul de plată prin faptul că preţul trimiterii unei scrisori era în funcţie de greutate şi distanţă. A inventat şi un dispozitiv prin care putea să măsoare distanţa între doua oraşe. A mers pe toate drumurile principale cu o căruţă plină cu pietre, la fiecare milă, aruncau câte o piatră. Înainte, poşta era transportată de 2 ori iarna, dar Franklin a angajat mai mulţi poştaşi pentru ca poşta să fie transportată în fiecare săptămână. După 4 ani, guvernul Britanic a avut pentru prima dată profit în sistemul de poştă.
Benjamin Franklin a fost inventator toată viaţa lui. Cea mai faimoasă inventie era soba Franklin, care astfel avea un randament mai mare. Guvernatorul Pennsylvaniei i-a spus să o breveteze, dar Franklin a refuzat.
Când Franklin a auzit că un european a reuşit să stocheze electricitate în nişte tuburi speciale, a cumpărat nişte tuburi din acelea, şi-a construit un laborator în casa sa. A realizat multe experimente şi a publicat o carte despre electricitate. Pe principiile sale se bazează Teoria Electricităţii modernă. A trimis rezultatele experimentelor sale unor oameni de ştiinţă din Anglia]] şi Franţa, care au fost impresionaţi şi a fost ales membru al Royal Society în 1756 şi a primit "Copley Medal". În 1773 a fost ales ca unul din cei opt asociaţi străini ai Academiei Regale de Ştiinţe din Paris.
Franklin şi-a dat seama că fulgerul este o descărcare electrică din nori. În cartea sa a sugerat un experiment pentru a testa aceasta. Cu ajutorul fiului său William, Franklin a realizat acest experiment în 1752. Cei doi au mers într-un câmp în timpul unei furtuni, au înălţat un zmeu, şi au atras sarcina electrică cu ajutorul unei chei. Văzând o scânteie, teoria lui era demonstrată. Franklin era şi un om practic pe lângă un bun teoretician, inventând paratrăsnetul pentru a apăra clădirile de fulgere.
[modifică] Anglia
Neînţelgerile între Anglia şi Franţa au adus războiul în America în anii 1750. Francezii, aliaţi cu indienii ameninţau Pennsylvania. În 1748, Franklin a avertizat locuitorii Pennsilvaniei de pericolul indienilor, organizând şi primele companii de voluntari, plasate pe râul Delaware.
Toţi contribuabilii din Pennsylvenia ajutau la costurile războiului, mai puţin proprietarii celei mai mari ferme. Aceştia erau fiii lui William Penn, fondatorul coloniei. Ei trăiau în Londra şi nu-i interesau soarta acestora atâta timp cât profiturile le veneau în Londra. În 1757 Franklin a fost trimis în Londra pentru ca să convingă familia Penn să-şi plătească taxele. În Anglia a fost primit cu onoruri din partea Universităţilor din Edinburgh şi Oxford, şi a reuşit să pună o taxă pe domeniile familiei Penn din colonii. În cei cinci ani cât a stat în Anglia, Franklin a întâlnit mulţi politicieni şi savanţi celebrii. S-a întors în Pennsylvania în 1762, iar în 1763, Anglia învinge Franţa şi capturează Canada. Mulţi membrii ai consiliului local credeau că colonia trebuia guvernată de Rege decât de familia Penn, şi Franklin s-a întors în Anglia în 1764 pentru a-i prezenta o petiţie regelui George al III-lea.
În 1765, la puţin timp după ce Franklin a ajuns din nou în Anglia, prin Parlament a trecut "Stamp Act". Era prima dată când Anglia a impus un impozit fără ca reprezentanţii coloniilor să poată vota, iar in Colonii au existat proteste, americanii refuzând să cumpere timbre. Franklin a fost chemat în faţa Camerei Comunelor, unde a prezentat poziţia americană împotriva Legii Timbrului.
În următorii 10 ani Franklin a fost cel mai important reprezentant american în Anglia. Prin unele articole publicate a cerut drepturi egale cu cele ale englezilor, însă englezii au ignorat aceasta.
[modifică] Revoluţia americană, diplomaţie în Europa
Franklin s-a întors în Philadelphia în 1775, înainte ca bătăliile de la Lexington şi Concord să aibă loc. Soţia sa murise în 1774. Deşi Franklin avea aproape 70 de ani, el a ajutat substantanţial la planificarea Revoluţiei Americane. A fost numit membru al Congresului Continental. În toamna lui 1775 Franklin a mers la Cambridge, Massachusetts, locul unde Washington avea armata pentru a discuta probleme legate de Armata Continentală (Continental Army). Şi-a adus un aport important la redactarea Declaraţiei de independenţă a Uniunii şi mai târziu la scrirea Articolele Confederaţiei, prima constituţie a Statelor Unite.
În 1776, Congresul Continental l-a trimis pe Franklin în cea mai importantă misiune a sa, să convingă Franţa să ajute coloniile britanice din America de nord în lupta lor pentru independenţă. Înainte de a pleca, a împrumutat 4.000 de lire Congresului pentru a fonda Armata Continentală.
În Franţa a fost parte esenţială a primei recunoaştere formale a ţării sale în lume, iar pe 6 februarie 1778 a semnat Tratatul de la Paris prin care Franţa se alia cu coloniile împotriva Angliei. După aceast eveniment, Franklin a rămas în Franţa ca reprezentant al noi entităţi create, Statele Unite ale Americii, fiind primul ambasador al acestora pe "bătrânul continent". Începând cu anul 1781 a negociat pacea cu Marea Britanie, care s-a finalizat în 1783, el fiind unul din cei care a semnat tratatul de pace încheiat odată cu recunoaşterea Statelor Unite de către Marea Britanie, Tratatul de la Paris din 1783. Înainte de plecarea sa înapoi în SUA, Franklin a asistat la zborul primului balon cu aer cald, fără pasageri, al fraţilor Montgolfier.
[modifică] Ultimii ani
Când s-a întors în Philadelphia, pe 14 septembrie 1785, a descoperit că era aşteptat de o ceremonie de primire. Deşi era bătrân, avea 79 de ani, Franklin a fost preşedintele Consiliului Local din Pennsylvania, timp de 3 ani, post egal cu acela de guvernator. În acest timp a fost membru al convenţiei constituţiei, care uneori nu se înţelegeau, iar Franklin îi calma. Planul său de guvernământ cu o singură cameră a Parlamentului a fost respins, dar a fost unul dintre semnatarii Constituţiei.
Franklin şi-a petrecut ultimii cinci ani din viaţă în Philadelphia. A inventat un dispozitiv prin care să ia cărţi de pe rafturile de sus ai bibliotecii, a trimis scrisori prietenilor şi liderilor politici : George Washington, Thomas Jefferson, John Adams, James Madison. A scris articole şi o autobiografie. Ultimul său act politic a fost de a scrie un memoriu pentru abolirea sclaviei negrilor.
Benjamin Franklin a murit la vârsta de 84 de ani, pe 17 aprilie 1790, fiind înmormântat alături de soţia sa în cimitirul Bisericii Creştine din Philadelphia.
