Bauhaus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la Bauhaus, atât la instituţia de învăţământ superior, Staatliches Bauhaus, respectiv la puternicul curentul artistic al secolului 20, Bauhaus. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Bauhaus (dezambiguizare).

Serie de articole despre artă

Istoria artei

Arta preistorică

Arta paleoliticului Arta mezoliticului Arta neoliticului Arta rupestră

Arta antică

Arta medievală

Arta occidentală

Romanic Gotic Renaştere Manierism Baroc Clasicism Rococo Neo-baroc Neo-clasicism Romantism Academism Realism Naturalism Prerafaeliţii Impresionism Neo-impresionism Pointillism Avangardism Arta modernă

Arta contemporană

Cubism Modernism Futurism Expresionism Die Brücke Fauvism Der Blaue Reiter Dadaism Bauhaus Art Nouveau Art Deco Suprematism Neo-obiectivism Constructivism Suprarealism Orfism Minimalism Expresionism abstract De Stijl Artă abstractă Artă concretă Artă naivă CoBrA Pop art Op art Post modernism Deconstructivism Arta conceptuală

Arta etnografică

Arta occidentală Arte orientală Arta Americilor Arta africană Arta Oceaniei

Imagine 1 - Bauhaus -- Clădirea Bauhaus din Dessau, clădire şi oraş care sunt îndeobşte asociate cu stilul şi mişcarea artistică Bauhaus, chiar dacă originea sa este în Weimar.

Bauhaus este termenul folosit în mod curent pentru a desemna ceea ce în limba germană reprezintă Staatliches Bauhaus, o şcoală de artă, design şi arhitectură originară din Germania, respectiv un curent artistic extrem de influent în arhitectura, artele plastice, designul, fotografia, mobilierul şi decorările interioare ale secolului 20. Această şcoală şi mişcare artistică, generată de către arhitectul şi pedagogul german Walter Gropius, în oraşul Weimar, în 1919, a funcţionat la maxima sa anvergură între anii 1919 - 1933, în trei oraşe germane diferite, Weimar, Dessau şi Berlin, devenind în timp, în ciuda interzicerii lor de către nazişti în 1933, unul dintre cele mai importante şi inspirante curente ale arhitecturii moderne şi, mai ales, a stilului cunoscut sub numele de stil internaţional. Chiar mai mult, odată cu emigrarea fondatorului Bauhaus, Walter Gropius, în Statele Unite ale Americii, această mişcarea artistică cunoaşte o renaştere cunoscută sub numele generic de Stilul The New Bauhaus, deseori doar ca Stilul New Bauhaus. La rândul său, [The] New Bauhaus devine un factor educativ, inspirant şi stimulativ pentru alte generaţii de arhitecţi şi artişti plastici propagând esenţa stilului originalului Bauhaus până în secolul 21.

Deşi traducerea în spiritul ambelor limbi a noţiunii Staatliches Bauhaus înseamnă Şcoala de stat pentru arhitectură, totuşi cea mai apropiată şi normală referire în limba română ar fi aceea de Casa Arhitecturii, întrucât clădirea Bauhaus din Dessau a devenit, de fapt, locul intim de naştere al acestui extrem de puternic şi influent curent artistic.

[modifică] Istoric

Imagine 2 - Bauhaus -- Weissenhof Siedlung (Cartierul Weissenhof) din Stuttgart (1927), a fost la vremea respectivă un exemplu de triumf al stilului Bauhaus, arhitectural, conceptual, expoziţional, ambiental şi locuibil.

Şcoala de artă Bauhaus a existat în trei oraşe diferite sub conducerea a trei directori diferiţi, toţi arhitecţi. A fost creată şi a început să funcţioneze la Weimar, între 1919 şi 1925, a continuat şi a atins apogeul artistic la Dessau (unde se găseşte şi cunoscuta clădire Bauhaus), între 1925 şi 1932, şi a fost mutată la Berlin, unde a funcţionat între 1932 - 1933, cunoscând atât declinul său artistic, cât şi brutala ei închidere de către nazişti, în 1933.

Cei trei directori ai şcolii Bauhaus au fost fondatorul acesteia, Walter Gropius, între 1919 şi 1928, continuatorul "tradiţiei Bauhaus", Hannes Meyer, între 1928 şi 1930, şi directorul declinului artistic şi existenţial, Ludwig Mies van der Rohe, între 1930 şi 1933.

În afara celor trei oraşe diferite şi a celor trei arhitecţi-directori foarte diferiţi, mişcării Bauhaus i-au fost oferite continue provocări, schimbări şi redefiniri. Alături de continua lipsă de fonduri, întrucât Republica de la Weimar era nu numai extrem de conservatoare, dar şi relativ săracă, opoziţia inflexibilă a unora din liderii de "modă veche" ai Germaniei anilor 1920, continua schimbare a profesorilor precum şi puternicele tensiuni interne şi externe au fost tot atâtea cutremure puternice.

Aceste modificări continue, afectând sub toate aspectele funcţionalitatea şcolii, au făcut ca în decursul existenţei sale relativ scurtă, de doar 14 ani, şcoala Bauhaus să fie supusă unei continue "goane" pentru flexibilitate, schimbare, delimitare, definire, actualizare, redelimitare, redefinire, etc.. În ciuda acestor avataruri, ceea ce rămâne remarcabil la stilul Bauhaus sunt extrema sa unitate şi puternica individualizare artistică, fapte care fac orice astfel de artefacte şi clădiri să fie uşor de recunoscut.

[modifică] Realizarea instituţiei artistice mixte Staatsliches Bauhaus

Terminarea primului război mondial a însemnat pentru Germania nu doar o înfrângere, ci o pace ruşinoasă şi umilitoare al cărei aisberg a fost plata unor despăgubiri de război imposibil de plătit. Repercusiunile sociale au fost imense ducând la o sărăcie accentuată şi generalizată, o pauperizare accelerată a celor ce nu fuseseră niciodată săraci, ci doar aparţinuseră unei clase de mijloc, la apariţia a numeroase acte de violenţă socială şi respectiv, mai târziu, în mod direct şi indirect, la instaurarea nazismului.

Imagine 3 - Bauhaus -- Weimar, oraş-fanion al culturii şi academismului german, circa 1650.

În 1918, după terminarea primului război mondial, corespunând unor necesităţi sociale, culturale şi artistice, Walter Gropius, arhitect, constructor şi pedagog de valoare al Germaniei imperiale are ideea înfiinţării unei instituţii artistice complexe prin fuzionarea unora din şcolile artistice şi de meserii ale Weimar-ului care erau total disfuncţionale.

Astfel, după discuţii, propuneri şi aprobări oficiale din partea "tinerei" dar conservativei Republicii de la Weimar, Gropius decide crearea unei instituţii de educaţie mixte, de stat, o combinaţie între o şcoală superioară de arte frumoase, o şcoală de meserii în construcţii şi decoraţiuni interioare, şi un institut superior de arhitectură.

Staatsliches Bauhaus, binecunoscută mai apoi sub forma simplificată de Bauhaus, devine numele instituţiei nou-născute pe data de 1 aprilie 1919 prin fuzionarea a două instituţii artistice de educaţie, cândva în floare, dar aflate atunci în derivă, Großherzoglich Sächsischen Hochschule für Bildende Kunst (în limba română, Şcoala de arte frumoase a marelui ducat al Saxoniei) şi Kunstgewerbeschule Weimar, o fostă şcoală de meserii în domeniul artelor frumoase şi a decorării interioare.

La timona Bauhaus-ului, se afla acelaşi Walter Gropius. Din păcate, imense tensiuni şi conflicte, atât interioare cât şi exterioare, se vor ivi la orizont.

[modifică] Perioada Weimar, 1919 - 1925

Gropius a argumentat în mod repetat că odată cu terminarea războiului o nouă perioadă istorică începuse. Ambiţia sa declarată era ca să creeze un nou stil arhitectural care să reflecte această nouă perioadă. Întrucât această perioadă era perioada producţiei de masă, care începuse să ia avânt pretutindeni în lumea industrializată, arhitectura, designul, mobilierul, artefactele şi decoraţiunile interioare trebuiau să reflecte aceasta în cel mai tranşant mod posibil.

Pentru a ilustra ideile mişcării, Gropius şi întreg grupul de arhitecţi şi artişti Bauhaus au iniţiat şi apoi au publicat propria lor revistă, numită "Bauhaus", precum şi o serie de cărţi strânse într-o colecţie proprie numită "Bauhausbücher". Liderul designului şi al tipăririi proiectului a fost Herbert Bayer.

Imagine 4 - Bauhaus -- Dessau, Bauhaus

Imagine 5 - Bauhaus -- Dessau, Bauhaus

Viziunea programatică a lui Walter Gropius era ca să creeze spaţii ambientale funcţionale, ieftine, practice şi reproductibile cu ajutorul producţiei de masă, fiind în acest fel accesibile absolut fiecăruia. Strâns legate de cele de mai sus, Gropius dorea ca artefactele să constituie un alt grup de produse, de data aceasta, relativ accesibile material, dar care să se încadreze armonios în spaţiile ambientale construite cu ajutorul producţiei de masă.

Corespunzând viziunii sale artistice şi a felului în care Staatsliches Bauhaus fusese gândită şi concepută iniţial, Walter Gropius a dorit (şi a realizat, de altfel, în bună parte) ca instituţia Bauhaus să fie locul în care artiştii, arhitecţii, inginerii, proiectanţii şi constructorii se găsesc, crează şi lucrează împreună realizând orice produs final ambiental, de la clădirea propriu-zisă până la acea combinaţie unică de decoraţiuni interioare şi artefacte care s-ar potrivi numai unui client anume.

[modifică] Perioada Dessau, 1925 - 1932

Aşa după cum îi arăta şi numele oficial, Staatliches Bauhaus, Bauhaus era o instituţie de stat, susţinută în mare parte cu fonduri de stat, de către timpuria Republică de la Weimar. După schimbări în guvernul local de la Weimar, şcoala se mută de la Weimar la Dessau, unde atmosfera artistică era mult mai lucrativă, destinsă şi progresistă.

Imagine 6 - Bauhaus -- Interior, clădirea Bauhaus, Dessau.

La Dessau, după planurile arhitectului Walter Gropius, se ridică şi clădirea atât de cunoscută, devenită emblemă a mişcării sub numele de Clădirea Bauhaus din Dessau, care a devenit sediul şcolii pentru perioada următoare, 1925 - 1932, cea mai complexă şi înfloritoare din întreaga sa istorie.

Spre exemplu, în 1927, stilul Bauhaus precum cei mai faimoşi promotori ai săi au influenţat semnificativ expoziţia "Die Wohnung" ("Locuinţa") organizată de Deutscher Werkbund în Stuttgart (vedeţi Imaginea 2). Unul din punctele de maximă atracţie a fost un complex de locuinţe experimental, Weissenhof Siedlung, care a fost atunci şi apoi a continuat să fie de-a lungul timpului unul din locurile în care mulţi ar fi dorit să locuiască.

După mutarea întregii pleiade Bauhaus la Dessau, un grup de profesori şi colaboratori de-ai lor, mai conservatori şi mai dornici de a executa ceea ce guvernul conservator al Republicii încerca să le impună, au rămas la Weimar, înfiinţând o şcoală de design industrial, cunoscută ulterior sub numele de Universitatea Tehnică de Arhitectură şi Inginerie Civilă, care şi-a schimbat numele în 1996 în Universitatea-Bauhaus Weimar.

[modifică] Perioada Berlin, 1932 - 1933

Imagine 7 - Bauhaus -- Celebrul scaun "Wassily Kandinsky", creat de Marcel Breuer pentru pictorul rus.

Walter Gropius a fost urmat la conducerea Bauhaus de Hannes Meyer, care l-a rândul său a predat conducerea lui Ludwig Mies van der Rohe. Simultan, din diverse motive, printre care tensiunile interne din mişcarea târzie Bauhaus au fost esenţiale, şcoala se mută la Berlin, perioadă ce coincide şi cu preluarea conducerii de către van der Rohe.

Ascensiunea nazismului înspre controlul total al puterii în Germania începutului anilor 1930 a efectat fatal Bauhaus, ca şi multe alte intreprinderi intelectuale şi artistice. Datorită creşterii continue a presiunii politice, Staatsliches Bauhaus este în final închisă, în 1933, la ordinele specifice ale regimului nazist.

De fapt, atât Partidul nazist cât şi alte grupuri politice fasciste se opuseseră continuu mişcării Bauhaus de-a lungul anilor 1920, văzând-o sau doar pretextănd că o văd ca "un cuib de comunişti", în special datorită artiştilor originari din Rusia. Unii dintre arhitecţii ce contribuiseră la arhitectura complexului Weissenhof au găsit ulterior refugiu în Uniunea Sovietică, fapt care a agravat contradicţia şi a întărit radicalismul autorităţilor naziste, după preluarea puterii de către Adolf Hitler. Astfel, scriitori nazişti propagandişti, aşa cum au fost Wilhelm Frick şi Alfred Rosenberg, au numit şcola Bauhaus "ne-germană" şi au criticat cu asprime stilul şi realizările sale de orice factură. Ba chiar mai mult, au categorisit mişcarea Bauhaus, alături de alte mişcări artistice moderniste, ca fiind reprezentate tipice ale artei degenerate şi deci total opuse direcţiei naţional-socialismului şi aspiraţilor celui de-al Treilea Reich "milenar" şi "rasei ariene."

[modifică] Câţiva artişti remarcabili ai timpului care au predat la Bauhaus

Imagine 8 - Bauhaus -- Atelier, Dessau

• Listă a artiştilor conectaţi de mişcarea artistică Bauhaus.

[modifică] Impact arhitectural

Paradoxul aparent al mişcării timpurii Bauhaus a fost contradicţia dintre manifestul său artistic, care proclama ca ţel ultim al întregii activităţi artistice şi creatoare clădirea, ca un ansamblu finit, şi lipsa oferirii de cursuri de arhitectură până în 1927. Până la data primelor cursuri de arhitectură, aparent, cel mai clar produs arhitectural Bauhaus a fost ... reprezentat de posterele sale şi de tapetul folosit pentru decorarea unor dintre pereţii clădirii Bauhaus din Dessau. În acelaşi timp munca studenţilor de a termina proiecte nefinisate sau de produce alte proiecte bazate pe clădiri niciodată construite, precum şi realizarea de piese ambientale, aşa cum au fost diverse piese de mobilier şi de olărie / ceramică, a constituit un aspect pregătitor al acestora spre viitoare cursuri specializate.

De fapt, este complet incorect a se vorbi despre o absenţă totală arhitecturală. În perioada anilor 1919 - 1927, în timpul conducerii Staatsliches Bauhaus de către Gropius, acesta şi partenerul său din firma de arhitectură avută în comun, Adolf Meyer, nu au făcut nici o deosebire reală între realizările arhitecturale ale firmei şi cele ale şcolii. Realizările concrete arhitecturale ale acestor ani: casele Sommerfeld şi Otto din Berlin, casa Auerbach din Jena, clădirea Bauhaus din Dessau precum şi locuinţele profesorilor care au predat la Bauhaus, alături de participarea la concursul de design organizat pentru proiectarea clădirii ce urma să devină Tribune Tower din Chicago au constituit tot atâtea exemple vii de clădiri (sau de proiecte viabile) realizate conform manifestului Bauhaus. În fine, clădirea Bauhaus din Dessau este creaţia lui Walter Gropius, construcţia în sine spunând aproape totul despre Bauhaus.

[modifică] Galerie de imagini

Imagine 9 - Bauhaus -- Imagine a uneia din clădirile destinate ca locuinţe ale profesorilor, Dessau.

Imagine 10 - Bauhaus -- Faţada clădirii Bauhaus din Dessau.

Imagine 11 - Bauhaus -- Geamuri care se deschid mecanic.

Imagine 12 - Bauhaus -- Aripa clădirii destinată scenei, clădirea Bauhaus, Dessau.

Imagine 13 - Bauhaus -- Scena, clădirea Bauhaus, Dessau.

Imagine 14 - Bauhaus -- Tavanul de deasupra scenei cu sistemul de prindere al reflectoarelor scenei.

Imagine 15 - Bauhaus -- O altă imagine a clădirii Bauhaus, Dessau.

Imagine 16 - Bauhaus -- Clădirea Bauhaus Archiv, Berlin, designată de Walter Gropius şi TAC, realizată în 1974.

[modifică] Referinţe

Imagine 17 - Bauhaus -- Caracterele tipografice (literele) de tip Bauhaus au devenit foarte cunoscute.

Referinţele includ şi:

• The Letters and Diaries of Oskar Schlemmer ISBN 0-8195-4047-1

[modifică] Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Bauhaus

• "The Eye of the Beholder" by Gilbert Wesley Purdy. O carte revizie critică-eseu care stabileşte legături între Bauhaus şi Centrul de studii vizuale avansate al M.I.T. - (M.I.T.'s Center for Advanced Visual Studies - CAVS).
• Câteva caractere tipografice (litere) de tip Bauhaus
• Arhivele Bauhaus din Berlin
• Fundaţia Bauhaus Dessau
• Proprietatea Weissenhof Stuttgart

[modifică] Vedeţi şi

• Marcel Breuer
• Brutalism
• Casa Gropius
• Walter Gropius