Învăţătura religiei creştine
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Calvinism | |
 |
|
| Ioan Calvin | |
|
Specific |
|
|
Influenţe |
|
|
Biserici |
|
|
Popoare |
|
Învăţătura religiei creştine (Institutio Christianae Religionis) este cea mai influentă lucrare de teologie protestantă a lui Ioan Calvin. Prima ediţie latină a apărut în 1536, cu o prefaţă adresată regelui Francisc I al Franţei, scrisă în favoarea protestanţilor francezi (hughenoţii), care sufereau persecuţii. Cel mai adesea, referirile la Învăţătura lui Calvin au de-a face cu ediţia latină din 1559, semnificativ extinsă şi revizuită faţă de ediţiile anterioare. Învăţătura este referinţa istorică primară pentru sistemul de doctrină adoptat de Bisericile Reformate, în mod obişnuit numit şi calvinism.
[modifică] Planul cărţii
Primul capitol al Învăţăturii este probabil cel mai cunoscut, în el Calvin prezentând planul de bază al cărţii. Două teme generale urmează a fi examinate: Creatorul şi creaturile. Mai presus de orice, cartea se ocupă de cunoaşterea lui Dumnezeu Creatorul, dar "deoarece în crearea omului perfecţiunile divine sunt cel mai bine înfăţişate", se examinează şi ceea ce se poate cunoaşte despre omenire. La urma urmei, ceea ce preocupă o carte de teologie este cunoaşterea de către omenire a lui Dumnezeu şi a ceea ce el cere de la creaturile sale. În primul capitol, aceste două probleme sunt considerate laolaltă, pentru a arăta ce are Dumnezeu de-a face cu omenirea (şi alte creaturi) şi, în special, cum e cunoaşterea lui Dumnezeu legată de cunoaşterea umană.
Pentru a continua explicarea relaţiei dintre Dumnezeu şi om, Calvin adoptă o structură tradiţională de educaţie creştină folosită în creştinismul occidental, aranjând materialul potrivit planului Crezului apostolic. Mai întâi cunoaşterea lui Dumnezeu e privită sub aspectul cunoaşterii Tatălui, creatorul, păstrătorul şi susţinătorul. Apoi se urmăreşte cum Fiul îl revelează pe Tatăl, aşa cum numai Dumnezeu îl poate revela pe Dumnezeu. Şi, în final, a treia secţiune a Învăţăturii descrie lucrarea Duhului Sfânt, care l-a ridicat pe Cristos din morţi, şi care purcede de la Tatăl şi de la Fiul pentru a aduce în unire Biserica prin credinţa în Isus Cristos, cu Dumnezeu, pentru totdeauna.
[modifică] Istoria revizuirilor
La origine, Învăţătura a fost scrisă în latină. Calvin a scris cinci ediţii latine important în timpul vieţii (1536, 1539, 1543, 1550 şi 1559). Prima ediţie în franceză, în traducerea lui Calvin, a apărut în 1541, corespunzând ediţiei latine din 1539; tot Calvin a supravegheat alte trei traduceri mai târzii în franceză. Aceste traduceri ale Învăţăturii lui Calvin au ajutat la cristalizarea limbii franceze pentru generaţii, cam în acelaşi mod în care a făcut-o traducerea King James a Bibliei pentru limba engleză. Ediţia finală a Învăţăturii are de aproximativ cinci ori lungimea primei ediţii.
În româneşte, Învăţătura a apărut în 2003 la Editura Cartea Creştină, Oradea, tradusă din versiunea engleză a lui Ford Lewis Battles, editată în 1960 de John T. McNeill. Cea mai bună istorie a versiunilor latine, franceze şi engleze a Învăţăturii lui Calvin a fost făcută de B. B. Warfield, "On the Literary History of Calvin's Institutes" ("Despre istoria literară a Învăţăturii lui Calvin").
