Vladimir Nabokov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Scriitor american şi rus, originar din aristocraţia rusă, ruşii albi.

Puţini ştiu că există o specie de fluturi descoperită de unchiul lui Nabokov, care poartă numele familiei. Faima lui Vladimir Nabokov (1899-1977) este legată, în schimb, de o „specie de personaj“, nimfeta, pe care a lansat-o în 1955, în Franţa, prin intermediul unei edituri pariziene specializate în scrieri pornografice. Romanul Lolita, publicat în 1958 şi în America, unde provoacă scandal, rămâne cea mai cunoscută carte semnată de Vladimir Nabokov.

Născut în Sankt Petersburg, la 23 aprilie 1899, într-o familie cu blazon, Nabokov îşi descoperă de timpuriu cele mai variate talente: învaţă foarte bine franceza, engleza, germana, este pasionat de pictură, de şah, de entomologie şi de literatură (publică un prim volum de versuri la 15 ani). Exilat, îşi încheie studiile la Cambridge, iar în 1922 se mută la Berlin, unde publică în gazetele emigraţiei ruse sub pseudonimul Sirin.

Apare primul său roman, Masenka (în versiunea engleza Mary), o mică bijuterie ce-i deschide cariera de romancier. În 1937 pleacă la Paris, apoi în Statele Unite, unde predă literatura la mai multe universităţi (între studenţii săi se numără şi Thomas Pynchon) şi se dedică vechii sale pasiuni pentru fluturi.

Din 1959 se stabileşte în Elveţia, la Montreux. La 2 iulie 1977 moare la Hotelul Palace, unde locuia. Masenka este romanul pe care, după propriile-i mărturisiri, îl iubeşte cel mai mult.

[modifică] Scrieri principale

[modifică] În limba rusa

Masenka (1926),

Rege, dama, valet (1928),

Apărarea Lujin (1930),

Ochiul (1930),

Râsete în întuneric (1933),

Disperare (1936),

Invitaţie la eşafod (1938),

[modifică] În limba engleză

Adevărata viaţă a lui Sebastian Kniglit (1941),

Darul (1952),

Lolita (1955),

Pnin (1957), Foc palid (1962),

Ada sau Pasiunea: O cronică de familie (1969),

Uită-te la arlechini (1974).

A mai scris nuvele, poezie, teatru, eseu, o autobiografie (Speak up, memory tradusă sub titlul Vorbeşte, memorie) şi a tradus din Puşkin (în engleză) şi din Shakespeare, Goethe, Musset, Lewis Carroll (în rusă). Cursurile sale despre literatură le-a strâns în două volume separate, în unul pe cele despre literatura universală, în celălalt pe cele despre literatura rusă. A fost un adversar fanatic al personajului lui Miguel de Cervantes, Don Quijote.