Penis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Penisul este organ copulator nepereche la mamifere (la sopârle şi şerpi este organ pereche). La mamifere şi la om, penisul îndeplineşte şi rol de organ urinar. Este situat deasupra scrotului, inaintea simfizei pubiene

Morfologic, i se delimitează trei porţiuni: rădăcina(partea fixă), corpul şi glandul. Rădăcina penisului este fixată prin cei doi corpi cavernoşi în zona ischio-pubiana a coxalului. Corpul penisului este fixat de simfiza pubiana prin două ligamente (superior şi inferior), are forma de cilindru uşor turtit şi prezintă o faţă superioară şi una inferioară.

Glandul este dispus la extremitatea anterioară a penisului şi reprezintă partea cea mai voluminoasă a acestuia, de forma conică, separat de corpul penisului printr-un şanţ numit col. La vârful glandului se află orificiul uretral.

Penisul prezintă un înveliş tegumentar care se continuă la nivelul glandului, formând prepuţul. Prepuţul nu adera la gland, iar la nivelul colului prezintă glandele prepuţiale care secretă smegma.

Din punct de vedere structural, penisul prezintă la exterior o serie de învelişuri (piele glabră,tunică musculară, tunică conjuctivă şi fascii) iar în interior doi corpi cavernoşi şi un corp spongios.

Corpii cavernoşi sunt acoperiţi de un înveliş fibros numit albuginee, au formă cilindrică şi prezintă numeroase cavităţi în care se află o bogată reţea vasculară (artere helicine, capilare sinusoide şi vene cavernoase). Prin creşterea cantităţii de sânge din reţeaua vasculară a corpilor cavernoşi se asigură erecţia.

Corpul spongios se dispune între uretră şi corpii cavernoşi, înconjurând uretra. Posterior, prezintă o porţiune dilatată numită bulb uretral iar anterior se continuă cu glandul. La exterior, prezintă albugineea iar în interior un ţesut spongios cu structură similară corpilor cavernoşi.

Vascularizaţia penisului este asigurată de ramuri din artera rusinoasă.

Inervaţia somatică a învelişurilor este realizată de nervii rusinoşi iar cea vegetativă de ramurile genitale ale plexului lombar.

Inervaţia organelor erectile este vegetativă, simpatică şi parasimpatică, provenită din plexul hipogastric.

[modifică] Nume popular

Termenul penis este folosit în principal ca termen medical şi adesea în limbajul obişnuit este înlocuit cu cuvântul vulgar pulă. Acesta este un cuvânt vechi românesc, a cărui etimologie este neclară. Unii cercetători afirmă ca ar proveni din cuvântul latinesc pulla, forma de feminin al cuvântului pullus (pui de găină). Există paralele în folosirea unei păsări ca eufemism pentru organele genitale în mai toate limbile romanice, inclusiv cuvântul polla, care în dialectul madrilen al spaniolei are sensurile de penis şi de pui de găină. De asemenea este posibilă şi derivarea lui din cuvântul latinesc ampullum (umflătură). Alţi cercetători îi atribuie o origine şi mai veche, din proto-indo-europeană, prin intermediul limbii dace. ^{[necesită citare]}