Hanatul Kokand
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hanatul Kokand a fost un stat în Asia Centrală, pe teritoriul de azi al sud-estului Uzbekistanului, vestului Kârgâzstanului şi nordului Tadjikistanului. În perioada extensiunii sale maximale (primul sfert al sec. XIX) avea cca 220 mii km². S-a format în 1709 prin secesiunea părţii răsăritene a Emiratului Buhara, mişcare condusă de aristocratul de origine uzbecă Şahruh, fondatorul dinastiei Şeibanizilor, care a stat în fruntea Kokandului pînă la anexarea lui de către Rusia (1876). Capitala hanatului era oraşul Kokand, iar limbile oficiale erau farsi şi ciagatai.
Începînd cu anul 1850 Kokandul s-a aflat sub o permanentă presiune politică, militară şi economică a Imperiului Rus, care căuta să-şi asigure dominaţia în Asia Centrală şi să nu admită o eventuală expansiune a englezilor în zonă. În 1868 hanul Kokandului a fost nevoit să accepte suzeranitatea Rusiei. În 1873 populaţia Kokandului începe o revoltă antirusă, reprimată de trupele imperiale în 1876. Drept consecinţă ruşii au lichidat Hanatul Kokandului, anexîndu-l la Imperiu.
