Limba persană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Persana este o limbă indo-europeană vorbită în Sudul şi Centrul Asiei.
Cuprins |
[modifică] Răspîndire şi statut oficial
Persana are aproximativ 71 milioane de vorbitori ca limbă maternă şi alte vreo 30 de milioane ca limbă secundară. Este limba oficială în Iran, Afganistan (alături de afgană) şi Tadjikistan (dialectul tagic, considerat în trecut limbă separată din motive mai mult politice decît lingvistice). Minorităţi persanofone se găsesc în Uzbekistan şi în diasporă în India, Pakistan, Statele Unite ale Americii, Israel.
[modifică] Istorie
Încă din antichitate persana a fost o limbă importantă, fiind limba principală a Persiei, unul din cele mai puternice state asiatice. După cucerirea islamică, persana a devenit una din limbile principale ale culturii islamice din Asia, fiind folosită ca limbă de prestigiu în întreaga Asie Centrală şi de Sud, inclusiv de popoare care nu vorbeau persana ca limbă maternă. În subcontinentul indian persana a fost limba oficială a împăraţilor moguli, abia în 1842 colonizatorii britanici luînd măsuri de înlocuire a acesteia cu engleza.
[modifică] Scriere
Tradiţional se foloseşte alfabetul arab modificat. Acesta a fost adoptat cam la 150 de ani după cucerirea islamică. Înainte de asta se foloseau două alfabete indigene: Pahlavi (o versiune a alfabetului arameic şi dîndapirak. În URSS s-a folosit şi alfabetul latin (după revoluţia bolşevică pînă la sfîrşitul anilor '30) şi alfabetul chirilic (de la sfîrşitul anilor '30), pentru dialectul tagic, declarat limbă separată. Alfabetul chirilic se mai foloseşte şi în zilele noastre în Tadjichistan.
O scriere pe baza alfabetului latin a fost creată cu 50 de ani în urmă de Mahomed Keyvan, în Iran.
Scrierea oficială în Iran şi Afganistan este bazată pe alfabetul arab.
[modifică] Dialecte
- Dari este numele dialectului estic, folosit în Afganistan.
- tagic este dialectul folosit în Tadjikistan, scris cu alfabet chirilic şi considerat de sovietici limbă separată.
- Persana de vest, folosită în Iran
- Hazară, folosit în Afganistan de poporul hazar.
- Aimac
- Buhărean, folosit în Uzbekistan (numele provine de la oraşul Buhara) şi de emigranţi în Israel.
