Domnitor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Domnitor (pl. domnitori) a fost titlul oficial al conducătorului Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei (România) între 1859 şi 1881.
A fost folosit oficial numai după ce Valahia şi Moldova au ales acelaşi conducător în 1859. Înainte de această dată, conducătorii moldoveni şi valahi purtau titlul de voievod şi hospodar, mai ales după ce au început să fie numiţi de sultanii otomani, deşi neoficial erau cunoscuţi tot ca domnitori. Cuvântul provine de la "domn" , care la rândul său provine din latinescul "Dominus".
Au existat doar doi domnitori în România:
- Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866, înlăturat)
- Carol I (ales 1866 - 1881), din singura dinastie Hohenzollern-Sigmaringen
În 1881, Carol a fost încoronat rege al României, care fusese recunoscută ca ţară independentă, şi nu un vasal otoman încă din 1877/78.
