Constant
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Flavius Iulius Constans (320 - 18 ianuarie 350), a fost împărat roman care a domnit din 337 până în 350.
Fiul cel mai mic al lui Constantin cel Mare şi al Faustei, ridicat în 335 la rang de caesar, Constant devine în 337, la moartea tatălui său, împreună cu cei doi fraţi, Constantin II şi Constanţiu II, augustus, încredinţindui-i-se guvernarea Italiei, Illyricum-ului şi Africii. Încercarea lui Constantin II de a a-l tutela, urmată de invadarea Italiei, se soldează cu moartea acestuia în lupta de la Aquileia (340), Constant extinzându-şi stăpânirea şi asupra Galliei, Hispaniei şi Britanniei. Severitatea atitudinii faţă de armată şi austeritatea politicii sale fiscale declanşează conspiraţia lui F.Magnus Magnentius care este proclamat împărat la Autun, în Gallia. Nevoit să fugă, Constant este ucis în apropiere de Pirinei.
| Predecesor: Constantin cel Mare |
Împărat Roman 337 - 350 cu Constanţiu II |
Succesor: Constanţiu II |
