Constantin II
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Flavius Claudius Constantinus (februarie 317-340), împărat roman (337-340).
Fiu al lui Constantin cel Mare şi al Faustei, născut la Arelate (Arles) în Gallia. Desemnat în 337 caesar, participă în 332 la luptele de la Dunărea de Jos împotriva goţilor şi, în 337, la moartea tatălui său, este ridicat împreună cu cei doi fraţi, Constant şi Constanţiu II, la rangul de augustus, încredinţindui-i-se guvernarea provinciilor occidentale: Gallia, Hispania şi Britannia. După încercarea nereuşită de a institui o tutelă asupra fratelui său mai tânăr, Constant, Constantin pătrunde cu o armată în Italia, dar este ucis, în apropiere de Aquileia, în 340.
| Predecesor: Constantin cel Mare |
Împărat Roman 337 - 340 Co-împărat cu: Constanţiu II şi Constant |
Succesor: Constanţiu II, Constant |
