Serghei Witte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Contele Serghei Iulievici Witte (în limba rusă Серге́й Ю́льевич Ви́тте) (29 iunie 1849 – 13 martie 1915), a fost unul dintre cei mai influenţi oameni politici care au condus industrializarea extensivă a Imperiul Rus. El a fost de asemenea autorul Manifestului din octombrie 1905, precusorul primei Constituţii. A fost preşedinte al Consiliului de Miniştri al Imperiului Rus (prim ministru al Rusiei).
Deşi despre familia Witte se crede că era de origine olandeză, documentele o arată ca fiind originară din ţările baltice, într-o perioadă în care aceste teritorii făceau parte din Imperiul Suedez, mai înainte de cuceririle lui Petru cel Mare. Bunicul dinspre mamă al lui Serghei Witte a fost Andrei Mihailovici Fadeev, guvernator al Saratovului şi Consilier Privat pentru Caucaz, iar bunica sa a fost prinţesa Elena Dolgoruki. Fondatoarea Societăţii teozofice, Madame Blavaţki, i-a fost verişoară primară. S-a născut şi a copilărit în Caucaz, în casa părinţilor materni. Şi-a făcut studiile universitare la Universitatea Novorossiisk din Odessa, specializându-se în matematică. În deceniile al optulea şi al nouălea al secolului al XIX-lea a lucrat în administrarea afacerilor private, în special în domeniul căilor ferate.
[modifică] Witte şi creşterea economică a Rusiei
Witte a ocupat funcţia de director al Departamentului Căilor Ferate din cadrul Ministerului de Finanţe (1889 – 1891) şi în Ministerul Transporturilor (1892), unde a urmărit realizarea unui program ambiţios de dezvoltare a transportului feroviar şi a supervizat construirea calea ferată transsiberiană.
A fost numit ministru de finanţe în 1892, funcţie pe care a deţinută până în 1903. În această perioadă, Imperiul Rus a avut parte de o creştere economică fără precedent. Witte a încurajat investiţiile străine şi a reuşit să stabilească etalonul aur pentru rublă în 1897. Witte a încurajat dezvoltarea industriei ruseşti, iar, ca rezultat, sectorul industrial al economiei s-a extins rapid, în special în domeniile transporturilor şi exploatării metalelor şi petrolului. Pentru a întări economia şi a atrage mai mulţi investitori străini, Witte a militat pentru limitarea puterilor autocaţiei ruseşti.
Witte a fost transferat în funcţia de mai mică importanţă de preşedinte al Comitetului de Miniştri în 1903, funcţie pe care a deţinut-o până în 1905. Încercând să continue modernizarea economiei ruseşti, Witte a convocat şi supervizat o Conferinţă Specială pentru Modernizarea Industriei Rurale. În ciuda eforturile lui, mărimea loturilor ţărăneşti a continuat să scadă lent, iar starea de nemulţumire a crescut în rândurile populaţiei de la sate.
[modifică] Witte şi politica Imperiului Rus
Witte s-a reîntors în prim-plan în 1905, când a fost însărcinat de împărat să conducă negocierile de la sfârşitul războiului ruso-japonez. Witte a călătorit în Statele Unite ale Americii, unde au început tratativele de pace, negocierile fiind încheiate cu rezultate favorabile Rusiei. În ciuda înfrângerilor catastrofale de pe câmpurile de luptă, Rusia a pierdut foarte puţin după semnarea aranjamentelor finale.
După acest succes, Whitte a fost readus în centrul procesului decizional guvernamental, pentru a ajuta la calmarea revoltelor care au urmat masacrului din duminica însângerată de la Sankt Peterburg. A fost numit preşedinte al Consiliului de Miniştri în 1905. În timpul revoluţiei ruse din 1905, Witte a militat pentru crearea unui parlament ales prin vot universal, reformarea autocraţiei ruseşti şi transformarea ei în monarhie constituţională şi adoptarea primei Declaraţii a drepturilor cetăţeneşti. Multe dintre aceste reforme au fost legiferate, dar nu s-a reuşit înăbuşirea revoltelor. Aceste tulburări şi victoria partidelor de stânga în primele alegeri parlamentare ruseşti pentru Duma de Stat, l-au forţat pe Witte să demisioneze din funcţia de prim-ministru.
Witte a continuat să activeze în politica la nivel înalt ca membru al Consiliului de Stat, dar nu a mai fost numit într-o altă funcţie guvernamentală. Chiar înaintea izbucnirii primului război mondial, Witte a solicitat rămânerea Rusiei în afară conflictului. La scurtă vreme după izbucnirea conflictului mondial, Wittw a murit.
[modifică] Bibliografie
| Predecesor: Ivan Vîşnegradski |
Ministru de finanţe 1892—1903 |
Succesor: Eduard Pleske |
| Predecesor: Ivan Nicolaevici Durnovo |
Prim ministru al Rusiei 1905–1906 |
Succesor: Ivan Goremîkin |
