Satu Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la oraşul Satu Mare, judeţul Satu Mare, România. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Satu Mare (dezambiguizare).

Satu Mare


stemă	amplasare

Amplasare

47°47′24″N, 22°53′24″E

Ţară

România

Judeţ

Satu Mare

Atestare documentară

Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]])

115.142, 2002

Suprafaţă

km²

Densitatea populaţiei

loc./km²

Altitudine

m n.m.

Localităţi suburbane

{{{componenţă}}}

Primar

Iuliu Ilyés, UDMR

Sit web

ro http://www.satu-mare.ro/

Harta administrativă a oraşului în cadrul judeţului

Primăria Satu Mare

Satu Mare (maghiară: Szatmárnémeti, germană: Sathmar) este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Satu Mare, Transilvania, România. Are o populaţie de 120.000 locuitori.

[modifică] Istoric

Descoperirile arheologice din Ţara Oaşului, Ardud, Medies, Homorod etc. au scos la lumină o mulţime de dovezi privind aşezările din epoca pietrei şi a bronzului; există, de asemenea, dovezi privind continuitatea locuirii acestor ţinuturi de către comunităţile geto-dacice după cucerirea romană. Mai târziu, aceste teritorii constituiau o parte a voievodatului condus de Menumorut, una dintre cetăţile de apărare din secolul al X-lea fiind la Satu Mare (Castrum Zotmar), după cum menţionează cronica lui Anonimus. În jurul vetrei oraşului - Villa Zotmar - locuită de băştinaşi, s-au aşezat colonişti teutoni aduşi la 1006 de regina Ghizela, iar mai apoi, colonişti germani stabiliţi dincolo de Someş, în oraşul Mintiu.

Dupa 1543, când cetatea intră în posesia familiei Bathory, se fac schimbări ale albiei Someşului, pentru a apăra cetatea în partea sa sudica, astfel încât fortificaţia rămâne aşezată într-o insula legată de principalele drumuri prin trei poduri peste Someş. La 1562 cetatea este asediată de armatele otomane conduse de paşa Ibrahim din Buda şi de paşa Maleoci din Timişoara. Apoi cetatea a fost asediată de trupele habsburgice, iar armatele transilvănene, părăsind-o, o incendiază. Din însărcinarea generalului austriac Lazăr Schwendi începe reconstruirea cetăţii conform planurilor arhitectului italian Ottavio Baldigara după sistemul fortificaţiilor italiene în formă de pentagon cu cinci bastioane. Deşi în evul mediu, Mintiu şi Satu Mare erau două oraşe distincte, despărţite de Someş, între 1712 - 1715 cele două oraşe se unesc treptat din punct de vedere administrativ. Acest lucru iese în evidenţă îndeosebi prin numele maghiarofon al oraşului, şi anume Szatmárnémeti, literalmente «Satu-Mare-Mintiu». Actul ce consfinţea unirea a fost diploma emisă de Carol al VI-lea la 2 ianuarie 1721, oraşului Satu Mare conferindu-i-se totodata şi statutul de oraş liber regal.

Datorită privilegiilor economice şi comerciale primite începând cu secolul al XIII-lea, Satu Mare devine un însemnat centru al breslelor meşteşugăreşti. Secolul al XVIII-lea marchează debutul unui intens proces de urbanizare a oraşului, din această perioadă datând câteva edificii reprezentative: primăria veche, hanul, o cazarmă, biserica greco-catolică, biserica reformată etc. În anul 1823 se înfiinţează Comisia de sistematizare a oraşului, care controlează şi dirijează întreaga activitate edilitară. În 1844 se intensifică lucrările de pavare a oraşului începute în 1805. Apar şi primele întreprinderi industriale: Moara cu aburi, Fabrica de căramida, Fabrica Neuschloss de prelucrare a lemnului, Fabrica de cherestea, Fabrica Princz, Fabrica Unio. Fiind la intersecţia drumurilor comerciale, Satu Mare devine un important nod feroviar. În 1871 se construieşte linia ferată Satu Mare - Carei, în 1872 linia Satu Mare - Sighetu Marmaţiei, în 1894 linia Satu Mare - Baia Mare, iar după 1900 liniile ferate care legau oraşul Satu Mare de diverse localităţi ale judeţului: Ardud (1900), Bixad (1906). La finele primului război mondial, ca urmare a condiţiilor create de înfăptuirea Unirii de la 1 decembrie 1918, oraşul Satu Mare, ca de altfel toate oraşele transilvănene, cunoaşte o dezvoltare evidentă în toate domeniile vieţii economice şi social - culturale. Marile întreprinderi din oraş, Fabrica de vagoane Unio, Fabrica Princz, Întreprinderea textilă Ardeleana, Rafinaria de petrol Freund, Fabrica de cărămizi, Fabrica de mobilă, prosperă în aceasta perioadă, iar municipalitatea realizează importante investiţii în căi de comunicaţie, şcoli, spitale, construcţii publice, uzine comunale. Tot în acea perioadă, mai bine spus pe 15 iulie 1919 se înfiinţează Liceul Mihai Eminescu, prima instituţie de învăţământ secundar cu predare în limba română din oraş. Sistemul bancar şi comerţul se dezvoltă în paralel, astfel că în 1929 se înfiinţează Camera de Comerţ şi Industrie şi Bursa de marfuri, care au ca membri 25 de societăţi comerciale anonime şi 75 de firme industriale şi de producţie, iar în 1930 existau deja 33 de bănci.

Placă trilingvă în Satu Mare, arătând limba română, maghiară şi germană

În perioada interbelică municipiul Satu Mare a fost reşedinţa judeţului Satu Mare (interbelic).

Ascensiunea fascismului în Europa şi izbucnirea celui de-al doilea război mondial au produs dramatice modificări ale climatului social, politic şi economic al oraşului. Vara anului 1940 avea să devină una din cele mai tragice pagini din istoria poporului român: nord - vestul Transilvaniei este răpit prin odiosul Diktat de la Viena, Stalin anexează în urma Pactului Ribbentrop-Molotov nordul Bucovinei, Basarabia şi ţinutul Herţa, iar Bulgaria obţine Cadrilaterul. Din toate aceste teritorii, în urma războiului a fost recuperată doar Transilvania, eliberată de Armata Română în toamna anului 1944. Totodată, guvernul fascist maghiar a ucis 18000 de evrei din zona municipiului în timpul ocupaţiei pe care a exercitat-o timp de patru ani. După Conferinţa de la Yalta din 1945, în România - ca şi în alte ţări ale Europei Centrale, abandonate sferei de influenţă sovietice de către Puterile Aliate - a fost instaurat comunismul.

Prăbuşirea comunismului a survenit în decembrie 1989, în urma unei revoluţii anticomuniste care a adus în stradă o mare parte a populaţiei marilor oraşe şi care a făcut peste 1200 de victime.

[modifică] Geografie

Municipiul Satu Mare se află în judeţul Satu Mare, în nord-vestul României, pe râul Someş, la 13 km de graniţa cu Ungaria şi 27 km de graniţa cu Ucraina.

Coordonatele exacte sunt:

paralela 47^o47'30"

meridianul 22^o52'30"

altitudinea 126 m

[modifică] Cultură

În ceea ce priveşte viaţa culturală, judeţul Satu Mare are o tradiţie bogată şi o reţea de instituţii de cultură constând în teatre, o filarmonică, 60 de biblioteci publice (la nivel de judeţ) cu un fond de carte de peste 1.000.000 exemplare, 2 cinematografe, patru case de cultură multi-funcţionale, 17 muzee (inclusiv unul dedicat păstrării tradiţiilor populaţiei de origine germană), două galerii de artă şi un centru de promovare a creaţiei.

Sistemul educaţional al oraşului este bine dezvoltat în judeţ, existând 274 de şcoli şi licee.

Mass media sunt, de asemenea, bine reprezentate de trei cotidiene, două reviste de literatură, trei posturi de radio şi unul de televiziune.

[modifică] Personalităţi

Aici s-a născut la 4 martie 1886 Vince Nagy, om politic.
Aici s-a născut în 1907 Jenő Dsida.
Aici a frecventat cursurile şcolare Margareta Kaffka.
Aici a predat la şcoală Péter Selymes Ilosvai în secolul al XVI-lea.
Aici a păstorit în 1829 Ferenc Kölcsey, la biserica reformată (Biserica cu Lanţuri). De la el provine numele liceului Kölcsey.
Celebrele actriţe Mari Jászai şi Sári Fedák au jucat în teatrul local.
Dr. Vasile Lucaciu, membru al Consiliului Dirigent.
Avocat Cosma Andrei născut la 20 aprilie 1843 în localitatea Poiana Codrului, semnatar al Memorandumului.
Ioana Valentina Boitor - câştigătoarea la 17 ani în anul 2006 al locului doi la Miss World