Baia Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol este suspect de violarea drepturilor de autor. Cel puţin o parte apreciabilă din text a fost găsită la adresa/în lucrarea: http://baiamarecity.ro/oistoric.php Fragmentul copiat (sau întregul articol) poate fi şters dacă în termen de 7 zile nu se justifică preluarea textului.

Baia Mare

stemă amplasare
Amplasare	45° 09' N, 25° 05' E
Ţară	România
Judeţ	Maramureş
Atestare documentară
Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]])	148.263
Suprafaţă	km²
Densitatea populaţiei	loc./km²
Altitudine	m n.m.
Localităţi suburbane	{{{componenţă}}}
Primar	Cristian Anghel (PNL)
Sit web	ro Sit web oficial
Harta administrativă a oraşului în cadrul judeţului

Baia Mare (în maghiară Nagybánya, în germană Frauenbach) este reşedinţa judeţului Maramureş şi un important centru urban din nord-vestul României. Are o populaţie de 148.263 locuitori.

Cuprins 1 Aşezare geografică 2 Istoric 3 Date geografice 4 Populatie 5 Monumente de arhitectura 6 Cladiri moderne reprezentative 7 Oraşe înfrăţite 8 Celebrarea oraşului:Sărbătoarea castanelor

[modifică] Aşezare geografică

Municipiul Baia Mare este situat în partea vestică a judeţului Maramureş, în depresiunea Baia Mare, pe cursul mijlociu al Râului Săsar, la o altitudine medie de 228 m faţă de nivelul marii, fiind cuprins de coordonatele geografice 47°39' - 47°48' latitudine nordică şi 23°10' - 23°30' logitudine estică.

În componenţa municipiului Baia Mare intră şi localităţile Blidari, Firiza, Valea Neagră, Valea Borcutului, însumand o suprafaţă de 23.471 ha. La nord se învecinează cu Munţii Ignişului, la sud cu localitatile Recea şi Groşi, la est cu oraşul Baia Sprie şi la vest cu comuna Tăuţii Măgherăuş.

Datorită poziţiei sale geografice avantajoase, Baia Mare intruneşte atributele unui însemnat nod rutier şi feroviar, constituind punctul de convergenţă pentru localităţile din împrejurimi: Baia Sprie, Recea, Tăuţii Măgherăuş.

[modifică] Istoric

Cercetările arheologice au scos la iveală urme ale locuirii acestei zone datând din paleoliticul superior. În epoca bronzului este semnalată în regiune prezenţa tracilor, iar zona Baia Mare a fost parte componentă a statului dac creat de Burebista.

Prima atestare documentară este din 1329, când cancelaria regelui Carol Robert emite un document în care este pomenit prima dată oraşul Baia Mare sub numele de "Rivulus Dominarum" (Râul Doamnelor). Cele mai ample informaţii despre organizarea administrativă, eligibilitatea organelor de conducere şi competenţa lor ne sunt furnizate de documentul privilegial emis de cancelaria regelui Ludovic I cel Mare de Anjou la 20 septembrie 1347. Într-un document din anul 1411 este pomenită pentru prima dată monetaria Baia Mare, unul din cele mai vechi şi vestite ateliere de acest gen din Transilvania. În 1446, domeniul Baia Mare, împreună cu minele sale este trecut în proprietatea familiei Corvineştilor, drept răsplată pentru faptele de vitejie ale lui Iancu de Hunedoara împotriva invaziei otomane. Din dispoziţia lui a început construcţia unei catedrale, numita "Sfântul Ştefan", care avea ca anexă un turn impozant, "Turnul lui Ştefan". În anul 1469, Matei Corvin emite un document de mare însemnatate pentru băimareni, prin care le acorda acestora dreptul de a-şi întări sistemul de apărare cu ziduri înalte prevăzute cu bastioane, şanţuri şi palisade menite să preîntâmpine atacurile din afară. Baia Mare a căpătat înfăţişarea unei cetăţi puternice, fapt ce rezultă şi din utilizarea expresiilor de "castrum" sau "castellum", adaugate ulterior la numele localităţii, pentru a-l evidenţia caracterul fortificat. Anul 1490 a fost un an nefast pentru băimareni. Localitatea a fost ocupată temporar de trupele poloneze ale prinţului Ioan Albert. În 1526, Baia Mare trece în proprietatea principelui Ioan Zapolya, urmând o perioadă de decădere a vieţii economice a oraşului, datorată unor repetate dispute, concesiuni şi vânzări între principii ardeleni. 1547 este anul înfiinţării unei importante instituţii de învăţământ, denumită "Schola Rivulina", aparţinătoare cultului reformat. Timp de peste două secole, această şcoală s-a afirmat ca un adevărat leagăn de cultură, asigurând pregatirea unui număr mare de slujbaşi pentru funcţii bisericeşti, administrative şi în domeniul mineritului. În semn de recunoştinţă pentru anularea unor datorii de către Mihai Viteazul, în anul 1600, arendaşul minelor Felician Herbstein a pus să se bată la monetăria din Baia Mare o medalie omagială din aur cu chipul domnului valah, realizând astfel una din cele mai reprezentative efigii cunoscute în numismatică. În anul 1703, vestitul căpitan de haiduci Pintea Viteazul participă cu detaşamentele sale, alături de Francisc Rakoczi al II-lea, la lupta de eliberare a oraşului din mâinile austriecilor. În 1748 autorităţile austriece înfiinţează la Baia Mare Inspectoratul Superior Minier (Inspector Obermat), pentru care s-a construit o clădire adecvată şi o nouă monetărie. 1889 este anul apariţiei primului ziar în limba româna, "Gutinul", publicaţie săptămânală cu profil social-literar şi economic. Această sumară prezentare a profilului istoric al localităţii trebuie întregită prin menţionarea unor date legate de construcţii şi monumente reprezentative, care au adus în timp faima acestor locuri.

sursa: pagina web a primariei Baia Mare: http://baiamarecity.ro/oistoric.php

[modifică] Date geografice

Asezare geografica

Municipiul Baia Mare este situat în partea vestică a judeţului Maramureş, în depresiunea cu acelaşi nume, pe cursul mijlociu al Râului Săsar, la o altitudine medie de 228 m faţă de nivelul mării, fiind cuprins de coordonatele geografice 47°39' - 47°48' latitudine nordică şi 23°10' - 23°30' longitudine estică. În componenta municipiului Baia Mare intră şi localităţile Blidari, Firiza, Valea Neagră, Valea Borcutului, însumând o suprafaţă de 23.471 ha. La nord se învecinează cu Munţii Ignişului, la sud cu localităţile Recea şi Grosi, la est cu oraşul Baia Sprie şi la vest cu comuna Tăuţii Măgherăuş. Suprafaţa teritoriului administrativ însumează 23.573 ha din care 3.170 ha sunt terenuri agricole, 18.599 ha - terenuri silvice, cu preponderenţă păduri, şi 1.804 ha - construcţii şi alte destinaţii.

Relieful

Relieful depresiunii, alcătuit din câteva terase ale Someşului, Lăpuşului şi Săsarului, are aspectul unui amfiteatru cu largă deschidere spre vest, iar la nord şi est se ridică Munţii Igniş şi Gutâi, cu spinări rotunjite, acoperiţi cu păduri şi platouri bogate în păşuni. Dintre munceii care saltă brusc deasupra depresiunii se remarcă Dealul Murgău (633m), Dealul Florilor (367m), Dealul Crucii (501m), Piatra Bulzului, Rotundă, Pleasca Mare, Igniş (1307m), Iezurele s.a. Lanţul munţilor Gutâi formează o unitate geomorfologică mai aparte, cu roci eruptive, care pun în evidenţă piscurile Mogoşa (1.246m), Gutâi (1.443m) şi Creasta Cocoşului (1.428m). Aceasta din urmă este o rămăşiţă dintr-un vechi crater vulcanic, cu stânci golaşe, dispuse sub formă de falii verticale ca o fortareaţă ciudată, cu pereţi prăpăstioşi, fapt ce constituie un obiectiv de mare interes pentru turişti. Scoarţa terestră din zona municipiului cuprinde o structură pedogenetică variată, căci alături de solurile podzolice predominante se găsesc soluri pseudogleice şi aluviale specifice zonei depresionare, precum şi soluri brune de pădure, soluri montane acide, etc.

Reţeaua hidrografică

Reţeaua hidrografică este reprezentată, în principal, de râul Săsar, lung de 31,6 km, care străbate oraşul de la est la vest colectând apele râurilor Chiuzbaia şi Firiza, a pâraielor Sf. Ion, Roşu şi Borcut. Pe râul Firiza, la 5 km distanţă de centrul oraşului, s-a construit Barajul de la Strâmtori (52 m înălţime) prin care s-a creat un lac de acumulare cu suprafaţa de 110 ha ce asigură rezerva de apă potabilă a centrului urban. La aceasta se adaugă "Lacul Bodi" de la Ferneziu şi lacul de la Mogoşa, create prin baraje artificiale. Ele constituie îndrăgite locuri de agrement. Trebuie amintită aici existenţa unor izvoare de apă minerală pe Valea Borcutului, la Usturoi şi Firiza.

Clima

Din zona municipiului Baia Mare are unele caracteristici specifice, mai aparte, datorită existenţei lanţului carpatic ce îndeplineşte rolul benefic de paravan, împiedicând intemperiile reci dinspre nord-est. Aflată la adăpost, depresiunea are un climat de nuanţă mediteraneană, cu ierni blânde, fără mari viscole, cu veri răcoroase, prelungite şi un echilibru atmosferic favorabil. Temperatura aerului atinge cota medie, multianuală de 9,6°C. Media lunii ianuarie se ridică la -2.4°C, iar a lunii iunie la 19,9°C. Precipitaţiile atmosferice sunt în general constante, totalizând o medie anuală de 976 mm. Vânturile nu prezintă caracteristici deosebite. Datorită imobilizării maselor de aer în depresiune, se înregistrează perioade lungi de calm atmosferic, fapt ce influetează negativ starea de poluare a oraşului.

Vegetaţia

Vegetaţia cuprinde o gamă variată de specii ierboase şi arborescente, în funcţie de varietatea terenului, a solului şi a climei. Pădurile ocupă 80% din suprafaţa localităţii. Depresiunea Baia Mare face parte din arsenalul pădurilor de foiase (fag, carpen, stejar) - astăzi în mare parte defrişate şi înlocuite de culturi agricole şi pajişti secundare. Etajul pădurilor de foioase se întinde pe altitudini cuprinse între 300 şi 1200 m, formând un brâu verde în jurul oraşului. Pe rama depresiunii Baia Mare predomină pădurile de gorun în amestec cu carpen. Pădurile de fag şi carpen ocupă versanţii vestici şi sudici ai munţilor Gutin. Specifice Depresiunii Baia Mare sunt suprafeţele întinse ocupate de castanul comestibil care urcă şi pe versanţii cu expoziţie sudică şi vestică până la altitudini de 600 m. Pădurile de castani de la Baia Mare formează cea mai mare suprafaţă împădurită cu această specie din România. Aici castanul comestibil este perfect aclimatizat, vegetând ca specie care se regenerează pe cale naturală, preferând solurile montane acide, cu drenaj bun şi evitând solurile podzolice pseudogleizate şi cu drenaj slab. Trecerea de la pădure spre păşune sau teren cultivat este de obicei de o lizieră de arbust alcătuită din specii ca alunul, socul, cornul, calinul, sângerul, lemnul câinesc.

Fauna

Fauna din spaţiul geografic băimarean cuprinde aproape toate speciile cunoscute din zona carpatică, valoroase cinegetic: cerbul, căpriorul, lupul, vulpea, iepurele, jderul, veveriţa. Aceste specii sunt frecvente în zona păşunilor montane alpine. Păsările sunt bine reprezentate mai ales în locurile unde predomină pădurea de fag, mai bine conservată în ciuda defrişărilor masive, prin: ieruncă, porumbel de scorbură, huhurezu mare, uliu porumbar, bufniţa, şoimul. În apele de munte trăieste: lostriţa, păstrăvul, scobarul şi ştiuca; iar în apele de şes se întâlnesc cleanul dungat şi babetele.

Rezervaţii naturale

În zona există rezervaţii naturale cu caracter geologic: Creasta Cocoşului, Cheile Tătarului, rezervaţia fosilieră de la Chiuzbaia, Lacul albastru din Baia Sprie, peştera Vălenii Şomcutei cu specific speologic. De asemenea sunt ocrotiţi: arborii de castani comestibili, arboretele de gorun, pădurea de stejar de la Bavna.

[modifică] Populatie

Numarul si structura populatiei dupa sexe

La recensământul din 18 martie 2002, populaţia stabilă (de reşedinţă ) a municipiului Baia Mare, a fost de 137976 locuitori, reprezentând 27.0% din populaţia totală a judeţului Maramureş, respectiv 51.4% din populaţia urbană. Raportat la numărul populaţiei celorlalte municipii din ţară , Baia Mare ocupă locul 17 din totalul de 95 municipii. Scăderea numărului populaţiei în ultimul deceniu cu 11229 locuitori, respectiv cu 7.5% faţă de 1992, se datorează atât scăderii sporului natural, urmare a reducerii ratei natalităţii de la 13.9 la 9.2 născuţi vii la 1000 locuitori, cât şi soldului negativ al migraţiei interne şi externe. Din numărul total al persoanelor înregistrate în gospodării, 3583 persoane au fost declarate ca fiind plecate cu documente oficiale de renunţare la domiciliu, din care : 1764 în alte localităţi din ţară şi 1819 plecate în străinatate. Scăderea populaţiei municipiului Baia Mare îşi are explicaţia, în principal, în reducerea locurilor de muncă prin disponibilizări masive din: industria minieră, metalurgie, a construcţiilor de maşini, industria de prelucrare a lemnului, textilă şi altele, cât şi din ramura construcţiilor de locuinţe şi industriale. În consecinţă, o parte a populaţiei şomere cât şi a pensionarilor din Baia Mare şi-au stabilit domiciliul în comunele limitrofe, a căror populaţie a crescut la recensamântul din 2002, comparativ cu cel din 1992, precum: Groşi, Recea, Tăuţi Măgherăuş, Săcălăşeni, Satulung, Ardusat.

Structura populatiei dupa etnie

Românii deţin o pondere în populaţia municipiului Baia Mare de 82.85%, în creştere cu 2.62% faţă de 1992, chiar dacă numărul lor a scăzut cu 5401 persoane, respectiv cu 4.5%.

O scădere semnificativă s-a produs în rândul populaţiei de etnie maghiară de la 17.39% la 14.79% (-5536 persoane); de etnie germană de la 0.64% la 0.35% (-481 persoane); de etnie evreiască de la 0.06% la 0.04% (-34 persoane). Persoanele care s-au declarat rromi /ţigani, cu 5.3% mai mulţi decât la recensamântul anterior (+104 persoane), deţin în totalul populaţiei o pondere de 1.50%. Populaţia de etnie ucraineană înregistrează o uşoară creştere, de la 339 persoane la 346 persoane, deţinând o pondere în total de 0.25%.

Structura populaţiei dupa limba maternă

Din populaţia totală recenzată de 137976 persoane s-au declarat de limba maternă:

română 116674 persoane
maghiară 19792 persoane
ţiganească 762 persoane
germană 265 persoane>
ucraineană 277 persoane

Rezultatele preliminare ale recensamântului din 2002, evidenţiază faptul că 116674 persoane, respectiv 84.56% din populaţie au declarat că limba maternă limba română. Un număr de 2362 persoane de alte etnii şi-au declarat limba maternă limba română, aceştia reprezentând 10.0% dintre etnicii minoritari. La 1000 de români cu limba maternă română revin 1021 persoane. Un număr de 21302 persoane (15.44% din populaţia municipiului) au declarat altă limbă maternă, decât cea română. Diferenţa considerabilă se înregistrează între etnie şi limba maternă, în cazul maghiarilor, germanilor şi rromilor. Corelând etnia cu limba maternă, apare o diferenţă între numărul maghiarilor şi cel al persoanelor care au limba maternă maghiară, astfel la 1000 etnici maghiari revin 970 persoane cu limba maternă maghiară (situaţie similară cu cea din 1992).

La rromi (ţigani) diferenţa este foarte mare între etnie şi limba maternă declarată. Astfel la 1000 etnici rromi revin numai 368 persoane care şi-au declarat limba maternă romanes, fiind mai mic decât în 1992, când reveneau 383 persoane cu limba maternă romanes.

La etnia germană diferenţele sunt de asemenea semnificative între cele două caracteristici ale structurii populaţiei, respectiv de 554 la 1000.

Structura populaţiei după religie

Populaţia de religie ortodoxă în număr de 98042 persoane, este preponderentă, reprezentând 71.06% din total. În proporţie de 99.32% populaţia şi-a declarat apartenenţa la o religie (confesiune), în timp ce persoanele care s-au declarat fără religie (258 persoane) sau atei (165 persoane) reprezintă sub 0.3%. De remarcat este faptul că numărul ateilor şi a celor care nu şi-au declarat religia a crescut acum cu 50 la sută faţă de 1992, dar a scăzut, în acelasi timp, la 38.8% numărul persoanelor "fără religie".

A crescut ponderea populaţiei de religie ortodoxă de la 69.04% în 1992 la 71.06% în 2002, cu toate că numeric s-a diminuat cu 4974 persoane (-4.8%).

Celelalte religii tradiţionale din municipiul Baia Mare, precum : greco-catolică, romano-catolică şi reformată au pierdut un număr important de credincioşi, schimbarea structurii populaţiei după religie producându-se în favoarea religiilor neoprotestante (sectante). Astfel, în timp ce numărul credincioşilor greco-catolici a scăzut în ultimul deceniu cu 1476 (-14.8%), a romano-catolicilor cu 3328 (-20.7%) şi a reformaţilor cu 2803 (-22.6%), numărul baptiştilor a crescut cu 129 persoane (+15.1%), a penticostalilor cu 1335 (+41.2%) şi a adventiştilor de ziua a şaptea cu 18 (+15.7%).

[modifică] Monumente de arhitectura

Turnul "Ştefan"

Situat în Piaţa Păcii, acesta reprezintă o anexă a Catedralei "Sfântul Ştefan", ctitorită de lancu de Hunedoara în secolul al XV-lea. S-a impus în timp ca simbol al trăiniciei oraşului nostru. Este monumentul cel mai reprezentativ de artă medievală din Baia Mare, fiind construit în stil gotic şi având o înălţime de peste 40 m. Iniţial a servit pentru supravegherea strategică a oraşului şi pentru paza împotriva incendiilor. Acum, prin valoarea arhitecturală şi istorică încarcată de semnificaţii, Turnul Ştefan vegheaza asupra locuitorilor oraşului.

Casa "Iancu de Hundoara" Situat în Centrul Vechi al oraşului, acest edificiu, construit în anul 1446, reprezintă o parte a fostului castel medieval ridicat de voievod pentru soţia sa Elisabeta. În prezent, aici se organizează diverse expoziţii, clădirea fiind parte integrantă a Muzeului Judeţean Maramureş.

Localul Monetariei Construit în perioada 1734-1737, această clădire a avut în trecut o destinaţie extrem de importantă pentru oraş, prin achiziţionarea metalelor preţioase, baterea şi schimbarea monedelor, dreptul de purificare a metalelor. Actualmente este sediul Muzeului Judeţean Maramureş, secţia istorie.

Turnul Măcelarilor Situat în Piaţa Izvoarelor, acest turn a fost înălţat în secolul al XV-lea. Legenda spune că de aici s-ar fi tras glonţul care l-a ucis pe Pintea Viteazul, haiduc al acestor meleaguri.

Biserica de lemn Construcţie maramureşană, monument de artă populară ridicat în anul 1630 în satul Chechis; în anul 1939, acest monument a fost adus în Baia Mare, constituindu-se în obiect de muzeu, formând împreună cu alte gospodării tradiţionale Muzeul etnografic în aer liber.

Vechiul Han al oraşului Aici se desfăşurau în trecut târgurile băimarene. Din anul 1870, acesta a servit ca sediu al primariei oraşului; în prezent, în aceasta clădire funcţionează Judecătoria locală, Notariatul şi Colegiul de Avocaţi.

Biserica "Sfânta Treime" A fost construită în perioada 1717-1720. Este o construcţie în stil baroc, având două turle identice cu acoperişul în formă de bulb. În prezent folosită ca lăcaş de cult pentru credincioşii romano-catolici, această biserică este înzestrată cu picturi murale, vitralii şi sculpturi, precum şi cu un mobilier masiv de lemn.

Catedrala Adormirea Maicii Domnului, ridicată între anii 1905-1911, situată în zona de est a oraşului. Remarcabil este interiorul catedralei, care are o valoare artistică deosebită.

Chimney of Phoenix Copper Smelter 351.5 metre tall chimney, tallest structure of Romania [1]

[modifică] Cladiri moderne reprezentative

Sediul Prefecturii judeţului Maramures, edificiu dat în folosinţă în anul 1969, cea mai reprezentativă construcţie modernă din Baia Mare. Pastrând specificul arhitecturii traditionale maramuresene, proiectantii au conceput solutii constructive originale, bazate pe utilizarea elementelor de beton îmbinate cu materiale locale durabile ca: placi de andezit, travertin de Carpinis, piatra cioplita si tabla din cupru.

Casa de cultură Ridicata în anul 1971, aceasta are o sala de spectacole de 700 locuri, precum si o serie de sali pentru diverse activitati cultural-artistice, holurile spatioase, finisajele cu lambriuri din esente lemnoase constrastante si structura mestesugita a plafonului, cu o imensa dantelarie din piatra, confera edificiului o nota distincta de maretie.

Hotelul "Mara" Amplasat în zona de sud a orasului, este un edificiu zvelt cu opt niveluri si cu finisaje proeminente inspirate din arhitectura locala între care se remarca "fusul maramuresan" de mari proportii turnat din mental si montat pe coronamentul de la acoperis, ca un obelisc ce spinteca vazduhul.

Teatrul Dramatic Îsi are sediul într-o cladire adecvata, proeminenta ca stil si proportie, construita în forma actuala în anul 1967. Holul spatios de intrare este decorat în partea superioara cu o fresca policroma creata de pictorul Nicolae Apostol.

[modifică] Oraşe înfrăţite

-Serino -Nyíregyháza -Hódmezovásárhely -Bielsko-Biala -Hollywood -Wels -Ivano-Frankivsk -Szolnok -Kitwe

[modifică] Celebrarea oraşului:Sărbătoarea castanelor

"Sărbătoarea Castanelor " a fost demarată la iniţiativa D-lui Cristian Anghel, Primarul Municipiului Baia Mare, prima ediţie a acesteia desfăşurându-se în anul 1993; în cadrul ei s-a desfăşurat şi tradiţionala "Expo Flora" aflată atunci la cea de-a IX -a editie.

- Ideea acestei manifestări a fost aceea de a oferi locuitorilor oraşului Baia Mare trei zile de destindere, bucurie şi distracţie, oferindu-le diverse manifestări: cultural-artistice, sportive etc. Totodată s-a avut în vedere alegerea unor zile din an care să fie reprezentative pentru oraşul nostru, purtând denumirea de Sărbătoarea Castanelor, ştiindu-se că zona noastră este bogată în castani comestibili. Prezenţa castanului comestibil în zona Baia Mare este menţionată într-un proces verbal din 24 septembrie 1642, în care se arăta: "...pentru poftă am trimis cadou castane, ca şi altă dată, pentru care principele ne mulţumeşte în scris". Este vorba despre secretarul Băii Mari, care a trimis castane principelui Rakoczi I. Castanul comestibil este originar din Asia Mică (arbore de climat mediteranean), care s-a adaptat bine şi în Europa, Baia Mare fiind punctul cel mai nordic de pe glob unde trăieşte. Cei mai falnici castani sunt pe dealurile de la Tăuţii de Sus, unde ating înălţimi de peste 20 de metri, cu vârste de peste 500 de ani.

- În anul 1993 a debutat şi expoziţia de bunuri de larg consum, numită tradiţional "RIVULUS DOMINARUM", expoziţie realizată de către Camera de Comerţ şi Industrie Maramureş; - la primele trei ediţii ale Sărbătorii Castanelor punctul de greutate l-a reprezentat "EXPO FLORA"; la aceasta s-au adăugat într-o manieră mai timidă, comerţul stradal (bere, mititei, artizanat şi altele) şi manifestările culturale, care, pe an ce a trecut au luat o amploare tot mai mare.

- De la un an la altul, comercianţii au prins gustul acestei manifestări, mai mult, că nu s-au perceput taxe pentru terenul de amplasare a tonetei, corturilor, singura condiţie fiind aceea de a-şi reduce preţurile la mărfurile pe care le desfăceau în zonă, pentru faptul că aveau câştiguri mari de pe urma acelor zile.

- Cu excepţia anului 1994, când zona Sărbătorii Castanelor a fost Casa de Cultură a Sindicatelor, Parcul Municipal, Teatrul de Vară, aria de desfăşurare a sărbătorii a fost şi este Zona Sala Sporturilor "Dacia", Hotel Mara, Casa Tineretului.

- Organizatorii Sărbătorii Castanelor caută să aducă în fiecare an noutăţi care să atragă publicul băimărean: concerte de muzica pop, rock, folk, vernisaje, expoziţii de carte, spectacole folclorice, întreceri sportive, etc.

Mai multe detalii despre Sărbătoarea Castanelor găsiţi pe site-ul dedicat acestei manifestări: www.castanet.ro