Ovidiu Papadima
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ovidiu Papadima (n. 23 iunie 1909 – d. 26 mai 1996) a fost un cronicar literar, eseist, istoric literar şi scriitor român. A debutat în postura de cronicar literar, încă de la 23 de ani, la revista Gândirea, alături de Tudor Vianu, fiind mai apoi onoratul unei burse Alexander von Humboldt (1937 - 1941), secretar de redacţie la Revista Fundaţiilor Regale, asistent al profesorului George Călinescu, cercetător al concepţiei despre lume şi viaţă a poporului român.
A fost, de asemenea, autorul următoarelor cărţi de căpătâi:
- O viziune românească a lumii (1941)
- Neam, sat, oraş în poezia lui Goga (1942)
- Creatorii şi lumea lor (1943)
- Poezia şi cunoaşterea etnică (1944)
- Ipostaze ale luminismului românesc (1975)
Papadima a fost condamnat politic în 1947 şi a ieşit din închisoare în 1955. A avut doi fii, Ştefan (n. 1953) şi Liviu (n. 1957).
