Muzeul şi Parcul Etnografic din Cluj-Napoca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Muzeul de Etnografie din Cluj-Napoca, denumit şi Muzeul Etnografic al Transilvaniei, aflat pe Str. Memorandumului nr. 21, în clădirea Reduta este o construcţie de la finele secolului XVIII.

Clădirea Reduta a adăpostit în perioada 1848-1865 Dieta Transilvaniei. Tot aici a avut loc procesul memorandiştilor în 1894-1895, eveniment cu largi ecouri internaţionale la acea vreme şi în 1923 s-a organizat aici Congresul general al sindicatelor din România.

Muzeul a fost înfiinţat la 16 iunie 1922, fiind una dintre realizările culturale ale perioadei următoare marii uniri de la 1 Decembrie 1918. Cu peste 80 de ani vechime neîntreruptă, muzeul a ajuns cel mai mare de acest gen din România şi unul dintre cele mai prestigioase din Europa.

Muzeul dispune de un patrimoniu de peste 50.000 de piese de port popular şi mărturii ale diferitelor obiceiuri străvechi, reflectând ocupaţiile populaţiei transilvănene. Acestea sunt riguros organizate, oferind vizitatorilor o imagine completă a obiceiurilor din Transilvania. Sunt expuse peste 43.000 de obiecte etnografice, organizate în 8 sectii: Ceramică, Textile, Ocupaţii, Port, Locuinţă-alimentaţie, Obiceiuri, Secţia în aer liber şi Secţia internaţională. Există 50.000 de fotografii; 5.000 de diapozitive; 12.000 reviste de specialitate.

Parcul Etnografic Romulus Vuia, este o secţie în aer liber a Muzeului de Etnografie (un muzeu al satului), fiind primul muzeu în aer liber din România, aflat în zona Hoia din Cluj-Napoca. Acesta a luat fiinţă în 12 aprilie 1929, cele mai vechi exponate datând din 1678. Conţine:

2 gospodării cu 90 de construcţii caracteristice zonelor Munţii Apuseni, Năsăud, Bistriţa, Câmpia Transilvaniei, Maramureş, Secuimea, Zarand, Podgoria Albă, Ţara Oaşului, Gurghiu, Depresiunea Călăţele, Bran
34 de instalaţii tehnice ţărăneşti
5 case-atelier
3 biserici de lemn
o poartă de cimitir.