Catedrala Schimbarea la Faţă din Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Catedrala „Schimbarea la Faţă”
Vedere din lateral
Localitate	Cluj-Napoca
Judeţ	Cluj
Cult	Greco-Catolic
Descriere arhitecturală
Stil arhitectural	Baroc
Data finalizării	1779
Arhitect	Francisc Kitner
Specificaţii
Lungime	43,7 m
Înălţime (max)	28
Lăţime	15,3 m
Turle	1
Materiale	Piatră şi cărămidă

Catedrala Schimbarea la Faţă, cunoscută şi ca Biserica Minoriţilor, a fost donată Bisericii Române Unite cu Roma în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei de Cluj-Gherla, după mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj. Cu ocazia respectivă catedrala din Gherla a devenit con-catedrală episcopală. Adaptarea mobilierului interior la cerinţele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel în interiorul lăcaşului de cult a fost amplasat un iconostas. Mutarea efectivă a sediului episcopiei de la Gherla la Cluj a avut loc în anul 1930.

[modifică] Istoric

Edificiul a fost ridicat în stil baroc în anii 1775-1779 de Ordinul Fraţilor Minori Conventuali (aşa numiţii "minoriţi", cea mai veche ramură a franciscanilor) pe amplasamentul fostei case Henter şi alte terenuri adiacente obţinute prin schimb, arhitectul proiectant fiind Kitner Francisc. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donaţie a împărătesei Maria Terezia, totodată mare principesă a Transilvaniei. Datorită unei erori de proiectare, turnul bisericii se prabuşeşte la 22 septembrie 1779, făcând şi o victimă umană. Turnul va fi ridicat din nou 3 ani mai târziu, sub îndrumarea arhitectului Johann Eberhard Blaumann.

După ce papa Pius al XI-lea a decis în anul 1924 să treacă biserica în proprietatea Bisericii Române Unite cu Roma, călugării franciscani s-au baricadat în interiorul clădirii, ceea ce a făcut necesară intervenţia forţelor de ordine pentru evacuarea lor. În anul 1948, după interzicerea BRU, biserica a fost trecută de autorităţile comuniste în folosinţa Bisericii Ortodoxe Române. După Revoluţia din 1989 Episcopia de Cluj-Gherla a cerut mai întâi fără succes să i se recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului. Refuzul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului de a restititui lăcaşul de cult a dus la un proces care a durat opt ani, fiind mutat la mai multe instanţe din ţară, în cele din urmă la Curtea de Apel Ploieşti, pe motiv că instanţele din Transilvania ar ţine partea greco-catolicilor. Chiar şi aşa fiind, Curtea de Apel Ploieşti a decis că proprietar asupra imobilului este Episcopia de Cluj-Gherla, şi a dispus restituirea imobilului. Pe 13 martie 1998 credincioşii ortodocşi s-au împotrivit mai întâi executării sentinţei, blocând accesul credincioşilor greco-catolici în biserică. În aceeaşi zi, după intervenţia forţelor de ordine, executorul judecătoresc a pus Episcopia de Cluj-Gherla în posesia vechii ei catedrale.

[modifică] Descriere

Construcţia din piatră şi cărămidă are o lungime de 43,7 metri, o lăţime de 15,3 metri şi 28 de metri înălţime. Este ridicată în stilul baroc specific acelei epoci. Frescele de pe cupolă au fost pictate în 1908 de Lohr Francisc şi restaurate în 1968 de Coriolan Munteanu.

Geamurile au stema familiei lui Ioan Haller (nobil transilvănean, protector al minoriţilor în secolul XVIII) şi stema Ordinului Minoriţilor.

[modifică] Legături externe

• Articol din ziarul Cotidianul, ediţia din 27 iunie 2005
• Poziţia lui Bartolomeu Anania în anul 1998, articol publicat în Ziua, ediţia din 5 martie 1998