Latini
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Latinii erau o populaţie italică antică din Latium Vetus (Vechiul Latium), care a migrat în această regiune în secolele al VIII-lea sau al IX-lea î.Hr. din nord. Deşi locuiau în oraşe-state independente, latinii aveau aceeaşi limbă (latina), aceeaşi religie şi un puternic simţ al înrudirii exprimat prin mitul că toţi erau descendenţii lui Latinus, socrul lui Aeneas. Latinus era venerat asemenea lui Jupiter Latiaris pe Mons Albanus (Monte Cavo) într-un festival anual la care luau parte toţi latinii, inclusiv romanii. Ambiţiile teritoriale romane au provocat unirea celorlalţi latini împotriva sa (341 î.Hr.), însă în cele din urmă victoria a aparţinut Romei (338 î.Hr.). În consecinţă, unele dintre statele latine au fost încorporate în statul roman, iar locuitorii lor au devenit cetăţeni romani cu drepturi depline. Alţii au devenit aliaţi ai Romei, bucurându-se de anumite privilegii. Treptat, odată cu răspândirea puterii Romei în Italia, 'latin' a încetat să denumească o etnie, devenind un termen legal.
