Imperiul Sovietic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hartă a statelor cu guverne comuniste (cu roşu deschis) în timpul Războiului Rece. Alte state despre care URSS credea că "se îndreaptă cătrea socialism" sunt colorate în roşu închis.

Imperiul Sovietic este un termen politic controversat, considerat uneori ca peiorataiv, folosit pentru a descrie în mod critic acţiunile şi natura Uniunii Sovietice. A devenit popular după ce preşedintele SUA Ronald Reagan a denunţat Uniunea Sovietică ca pe un "imperiu al răuluil" în 1982, în timpul unui discurs din Camera Comunelor a Regatului Unit.

[modifică] Motivaţia pentru folosirea termenului

Deşi nu era condusă de un împărat şi se autoproclama o ţară antiimperialistă, URSS a demonstrat anumite tendinţe comune cu imperiile istorice:

• expansiune teritorială, prin invazii sau subversiune politică, de exemplu în Polonia, Finlanda sau Afganistan.
• guvern central puternic care controla guvernele statelor satelit.
• amestecul în afacerile interne ale aliaţilor, inclusiv prin folosirea forţei militare, de exemplu în Cehoslovacia, Ungaria sau Polonia.

Pentru astfel de motive, Uniunea Sovietică este uneori considerată de anumiţi istorici ca fiind unul dintre cele mai importante imperii ale istoriei, (tot atât de important ca Imperiul Britanic sau Imperiul Roman), moştenitoare a tradiţiilor Imperiului Ţarist, pe care l-a inlocuit. Sprijinitorii URSS-ului, în mod special intelectuali de stânga sau comunişti, respingeau asemenea alegaţii şi afirmau că relaţiile dintre Uniunea Sovietică şi ţările din "imperiul" său erau de fapt relaţii de cooperare voluntară.

[modifică] Sfera sovietică de influenţă

Deşi nu a existat niciodată din punct de vedere oficial un "Imperiu Sovietic", Uniunea Sovietică a exercitat o influenţă puternică asupra unui mare număr de naţiuni. De aceea, Imperiul Sovietic ar fi fost constituit din următorele entităţi:

[modifică] Statele membre ale Uniunii Sovietice

Pentru detalii, vedeţi articolul Republicile Uniunii Sovieticevedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

• RSFS Rusă, formată la rândul ei din mai multe republici autonome.
• RSS Ucrainiană
• RSS Bielorusă
• RSS Uzbekă
• RSS Kazahă
• RSS Georgiană
• RSS Azerbaidjană
• RSS Lituaniană
• RSS Moldovenească
• RSS Letonă
• RSS Kirghiză
• RSS Tadjikă
• RSS Armenească
• RSS Turkmenă
• RSS Estonă

[modifică] Membri ai CAER

Ţăriile memre ale CAER-ului erau cei mai apropiaţi aliaţi ai Uniunii Sovietice. CAER era o comunitate economică iniţiată în 1949 şi condusă de sovietici. În plus, tările membre ale CAER-ului care erau şi ţări europene erau de asemenea membre ale Pactului de la Varşovia. Aceste ţări erau numite uneori şi blocul răsăritean şi erau considerate state satelit ale URSS.

• Bulgaria
• Cuba
• Cehoslovacia
• Germania Răsăriteană
• Ungaria
• Mongolia
• Polonia
• România
• Vietnamul de Nord/Vietnam (după reunificarea ţării din 1975)
• Albania

Coreea de Nord a fost un stat aliat cu Uniunea Sovietică, dar a urmat o politică puternic izolaţionistă şi de aceea nu a fost membră a CAER sau a unei alte organizaţii internaţionale a statelor comuniste.

[modifică] Implicarea sovietică în alte ţări

În terminologia politică sovietică, existau "ţări care avansa pe drumul socialist de dezvoltare", spre deosebire de ţările de mai sus care erau "ale socialismului dezvoltat". Cele mai multe primeau ajutor militar sau economic din partea Uniunii Sovietice şi erau inflenţată de aceasta din urmă în diferite proporţii. În unele cazuri, sprijinul pentru sovietici a fost de scută durată, fie pentru că guvernele prosovietice au pierdut puterea, fie că guvernele respective au schimbat dintr-un motiv oarecare orientarea politică a ţării.

Unele dintre aceste state nu au fost niciodată state comuniste în adevăratul înţeles al cuvântului (sunt evidenţiate prin scriere cu litere îngroşate):

• Republica Sovietică a Naissarului 1917-1918
• Republica Socialistă a Muncitorilor din Finlanda 1918
• Arbeiter-und Soldatenrate 1918
• Republica Sovietică Alsaciană 1918
• Republica Sovietică Slovacă 1918-1919
• Republica Sovietică Ungară 1919
• Sovietul din Limerick 1919
• Republica Sovietică Müncheneză 1919
• Republica Sovietică Socialistă Galiţiană 1920
• Republica Sovietică Socialistă Persană 1920 -1921
• Sovietul din Hunan 1927
• Republica Sovietică Chineză 1931-1934
• Egipt(1954-1973)
• Siria(1955-1991)
• Irak(1958-1963, 1972-1991)
• Somalia (1961-1976)
• Ghana(1964-1966)
• Peru(1968-1975)
• Sudan (1968-1972)
• Libia(1969-1991)
• Republica Populară Congo (1969-1991)
• Chile(1970-1973)
• Republica Populară Democrată Yemen (1970-1990)
• Uganda(1971-1979)
• India(1971-1991)
• Madagascar(1972-?) ‘‘
• Republica Populară Democrată Etiopia (1974-1991)
• Republica Populară Democrată Laoţiană (1975-1991)
• Benin (1975-1979)
• Mozambic (1975-1990)
• Angola (1976-1991)
• Republica Democrată Afganistan (1978-1991)
• Grenada 1979-1983
• Nicaragua(1979-1990)
• Republica Populară Kampucia (1979-1989)

[modifică] State comuniste care s-au opus Uniunii Sovietice

Unele state comuniste s-au opus Uniunii Sovietice sau unora dintre iniţiativele sale politice. Chiar dacă formele lor de guvernământ pot fi similare, ele erau complet suverane faţă de URSS şi menţineau cu aceasta numai anumite legături formale. Relaţiile bilaterale erau uneori foarte tensionate, până la puctul de a declanşa conflicte armate.

• Republica Socialistă Federală Iugoslavia (Informbiro 1948)
• Albania (după ruptura chino-sovietică)
• Republica Populară Chineză (după ruptura chino-sovietică)
• Kampucia Democrată (1975-1979, în timpul regimului lui Pol Pot şi al kmerilor roşii)

[modifică] Ruptura chino-sovietică

Ruptura chino-sovietică – cu roşu sunt reprezentate statele aliate cu Uniunea Sovietică, iar cu galben statele/partidele aliate cu Republica Populară Chineză. Două state comuniste – Coreea de Nord şi Iugoslavia – nu sunt aliate cu niciuna din cele două puteri, iar pe hartă sunt colorate cu roz.

Format:Articol pricipal

Ruptura chino-sovietică a dus la o fractură importantă în aşa numita mişcare internaţională comunistă, atunci când Republica Populară Chineză s-a îndepărtat de linia politică a aşa-zisului Imperiu Sovietic. Înainte de ruptura de la sfârşitul deceniului al şaselea, Republica Populară Chineză era unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai Uniunii Sovietice, în ciuda statutului de ţară în curs de dezvoltare al Chinei. Ruptura chino-sovietică a complicat Războiul Rece prin deschiderea unui nou front posibil pentru URSS şi prin crearea unui triunghi al puterii SUA – URSS – China. Marile puteri comuniste nu mai erau unite împotriva iamicilor lor capitalişti. Deşi Albania şi regimul lui Pol Pot din Cambodgia au hotărât să treacă de partea Chinei, cele mai multe naţiuni comuniste au rămas aliatele Uniunii Sovietice. Ruptura în lumea comunistă a dus la conflictul armat dintre China şi Vietnamul sprijinit de Uniunea Sovietică. În lumea comunistă, facţiunea maiostă nu a fost niciodată la fel de puternică ca cea sovietică, dar a reprezentat o ameninţare suficient de puternică pentru ca URSS-ul să fie foarte preocupat de consecinţele rupturii chino-sovietice .

[modifică] Urmăriţi şi articolele:

• Imperiul American
• Cominform
• Communism
• Stat comunist
• Blocul răsăritean
• Imperiul răului
• Pactul de la Varşovia