Henric al IV-lea al Franţei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în luna aprilie 2006. |
Henri de Bourbon (franceză Henri IV; Mai era denumit Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baştină, unde era iubit Gasconia, era numit şi "regele nostru Henric".1 aprilie 1553 – 14 mai 1610) a fost rege al Navarrei (1572-1610) şi rege al Franţei (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon.
Unul dintre meritele lui este dezvoltarea economică a Franţei, după un război religios ce a dezbinat ţara. Prin Edictul din Nantes asigură libertatea religiei protestante hughenote.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Regele Henric s-a născut în cetatea Pau în sud-vestul munţilor Pirinei în vecinătatea regiunii Bearn, al doilea fiu al lui Antoine de Bourbon, duce de Vendome de religie catolică, şi al reginei de Navarra Ioana de Albret de religie protestantă, care era nepoata preferată a fostului rege francez Ferdinand I. În timpul bunicii sale, Margareta, şi a mamei sale, regatul Navarrei era centru de organizare şi de întîlnire a protestanţilor, care în Paris erau ameninţaţi cu închisoarea şi arderea pe rug. Henric a fost botezat în religia catolică fiind educat de către bunicul şi mătuşa sa,(protestanţi) care i-au dat o educaţie simplă. În vîrstă de patru ani, a fost prezent la căsătoria "delfinului" Franţei, Ferdinand al II-lea cu Maria Stuart, regina Scoţiei (24 aprilie 1558); aici o întîlneşte pe verişoara lui, Margareta de Valois, care mai tîrziu îi va deveni soţie.
După un accident într-un turnir de cavalerie moare la (10 iulie 1559) regele Franţei, Henric al II-lea .
Urmaşul său la tron, Ferdinand al II-lea, moare şi el la 5 decembrie 1560 după o domnie scurtă, iar tronul Franţei este ocupat de Carol al IX-lea, care domneşte sub regenţa mamei lui, Caterina de Medici.
Cu toate că este botezat catolic, Henric, viitorul rege primeşte o educaţie protestantă. Ambii unchi a lui Henric, Ferdinand şi Carol de Guise caută să limiteze influenţa politică a Caterinei de Medici, care reţine pe Henric la curtea regală.
Frustraţi de pierderea influenţei politice, cei doi unchi "de Guise" organizează la 1 aprilie un măcel la Vasy prin care izbucneşte "primul război hughenot". Antoine de Bourbon, tatăl lui Henric moare în luptă la asediul cetăţii Rouen de partea taberei catolice.
Mama lui Henric, Ioana, îşi readuce fiul la Navarra, unde este educat în spiritul protestant, împotriva voinţei Caterinei de Medici. La sfîrşitul "primului război hughenot" (1563), Henric se află din nou la curtea regală, unde astrologul Nostradamus (1567) prezice viitorul, şi pe Henric de Navarra ca rege al Franţei. Ca general al trupelor din Navarra, Henric ia parte la luptele împotriva nobililor basci.
[modifică] Noaptea Sfântului Bartolomeu şi al patrulea război hughenot (1567 - 1573)
În anul 1567 izbucneşte "al doilea război hughenot" printr-un atac asupra prinţului Henric I de Bourbon-Conde. Caterina de Medici încearcă din nou să-l readucă pe Henric la curtea regală, voind să-l educe în spiritul religiei catolice.
Prin refuzul mamei acestuia, urmează atacul asupra prinţului de Bourbon-Conde. Războiul hughenot s-a sfîrşit în anul 1568, însă ostilităţile au continuat, ceea ce a dus la "al treilea război hughenot".
În septembrie 1568 au loc lupte La Rochelle unde Henric avînd vîrsta de 14 ani, întîlneşte pe unchiul său, Ludovic de Bourbon-Conde şi pe Gaspard de Coligny, aceştia fiind unii dintre conducătorii trupelor protestante.
În august 1570 se încheie pacea de la Saint-Germain dintre hughenoţi şi catolici. Mama lui Henric moare (9 iunie 1572) după unele zvonuri otrăvită. În acelaşi an, la 18 august Henric se căsătoreşte cu Margareta de Valois, sora regelui Carol IX-lea, căsătorie care asigură pacea de la Saint-Germain. Cununia a fost celebrată în catedrala Notre-Dame din Paris fiind prezenţi mulţi protestanţi.
Sărbătoarea a fost umbrită de atentatul neizbutit (22 august) asupra amiralului hughenot Gaspard II de Coligny, care începuse să-l influenţeze pe regele Carol IX-lea, lucru ce-a declanşat dezaprobarea catolicilor în frunte cu Caterina de Medici.
O duşmănie care mocneşte între cele două tabere şi care din porunca regelui Carol sfătuit de mama lui, Caterina, duce la măcelărirea hughenoţilor invitaţi la Paris ( 3000 în Paris şi 30.000 în Franţa) în noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august) .
Capii hughenoţi prizonieri, cu binecuvîntarea papei de la Roma Grigore al XIII-lea puteau alege, între închisoare la Bastilia, spînzurătoare sau trecerea la catolicism . Hughenoţii sunt înfrînţi şi trupele lor respinse în oraşele din sud-vestul Franţei La Rochelle, Nimes, Montauban.
[modifică] Preluarea coroanei franceze: 1574-1594
Carol al IX-lea moare (30 mai 1574) urmat de fratele său Henric al III-lea al Franţei care nu avea urmaşi. Henric de Navarra reuşeşte să evadeze dintr-o încăpere din Louvre unde a fost ţinut doi ani ca ostatic, va renunţa la credinţa catolică, trecând la cea catolică.
În anul 1578 se revede în Guyenne unde era refugiat, cu soţia lui, Margareta de Valois după o despărţire de 32 de luni. Această reîntîlnire se produce cu aprobarea Caterinei de Medici, care speră în reîntoarcerea lui Henric la Paris. protestantă După o perioadă de 4 ani împreună cu Henric, Margareta se reîntoarce la Paris. În urma unui conflict cu fratele ei Henric al III-lea trebuie să părăsească curtea Franţei. Conflictul dintre Henric al III-lea sprijinit de Filip al II-lea şi Henric de Navarra sprijinit de Henric de Guise şi de regina Angliei, Elisabeta I precum şi ajutorul "Ţărilor de Jos" a fost cunoscut în istorie ca "războiul celor trei Henric".
Papa Sixtus al V-lea îl excomunică în 1585 pe Henric de Navarra care era protestant convins şi vrea să împedice venirea lui pe tronul francez, datorită faptului că Henric de Navarra era moştenitorul legitim al coroanei franceze în cazul morţii lui Henric al III-lea (fără moştenitori). Henric de Navarra refuză să recunoască excomunicarea papală.
Între trupele catolice conduse de ducele de Joyeuse şi cele protestante ale lui Henric de Navarra are loc bătălia de la Coutras unde Henric cu toate că era în inferioritate numerică învinge trupele regale ale lui Henric al III-lea.
Sixtus al V-lea excomunică şi pe Henric al III-lea la sfîrşitul anului 1588, cauza fiind uciderea ducelui de Guise în noaptea de Crăciun. Ambii regi excomunicaţi pornesc împotriva Ligii catolice care ocupase Parisul. Henric al III-lea, ultimul din dinastia Valois este asasinat de dominicanul Jaque Clement în Saint-Cloud.
Fiind fără urmaşi, pe patul de moarte, Henric al III-lea îl numeşte rege la Franţei pe cumnatul său, Henric de Navara, cu condiţia convertirii sale la religia catolică. Au urmat lupte îndelungate cu trupele catolice franceze sprijinite de habsburgii spanioli, însă în cele din urmă, Henric de Navara trece la religia catolică (25 iulie 1593) în bazilica Saint_Denis, fiind încoronat la 27 februarie 1594.
[modifică] Rege al Franţei: 1594-1610
În anul încoronării, respinge armata spaniolă care încearca să invadeze Franţa. Urmează o perioadă de tratative şi împăcarea lui cu conducătorii Ligii catolice, mai tîrziu şi cu Filip al II-lea al Spaniei.
După o lungă perioadă de timp, Franţa este din nou unită, Henric este recunoscut ca rege de Provence şi Bretagne.
La 13 aprilie, prin „Edictul de la Nantes” este acordată libertatea credinţei, fiind recunoscută religia protestantă cu drepturi egale în administraţia statului. Acest edict a asigurat în Franţa o pace de 96 de ani între cele două religii, pînă la „Edictul de la Fontainebleau”.
Prin denumirea ducelui de Sully (1597) în fruntea administraţiei financiare, Franţa a cunoscut o deosebită dezvoltare. Infrastructura statului, agricultura au fost modernizate, starea financiară a statului s-a îmbunătăţit prin reducerea deficitelor. S-au construit canale, porturi cu vamă pe cereale, se dezvoltă creşterea animalelor.
În anul 1599, Henric s-a logodit cu Maria de Medici, una dintre cele mai bogate femei din Europa, după ce căsătoria cu Margareta de Valois a fost anulată de papa Clement al VIII-lea; motivul despărţirii a fost lipsa urmaşilor şi o serie de escapade amoroase ale Margaretei. Copiii rezultaţi din căsătoria cu Maria de Medicii au fost:
- Ludovic XIII (27 septembrie 1601)
- Isabella Elisabeta (1603)
- Cristina Marie (1606)
- Nicolas Henri (1607)
- Gaston (1608)
- Henriete Marie (1609)
După datele istoricilor din aceea perioadă, 80% din populaţia de la ţară a avut o viaţă mai uşoară, şi în general nivelul de trai a crescut. În anul 1610, la vîrsta de 57 de ani, Henric se pregăteşte pentru o intervenţie militară în "Olanda spaniolă" în ajutorul prinţilor reformaţi în Sfântul Imperiu Roman. După încoronarea Mariei de Medici ca regină a Franţei, în timpul unei călătorii la Saint-Denis este asasinat de Francois Ravaillac. Urmaşul său, delfinul Ludovic devine rege al Franţei la vîrsta de 9 ani, sub numele Ludovic XIII şi sub regenţa mamei lui, Maria de Medici.
| Predecesor: Jeanne III |
Regele Navarrei 1572 - 1610 |
Succesor: Ludovic XIII |
| Predecesor: Henric III |
Regele Franţei 1589 - 1610 |
Succesor: Ludovic XIII |
[modifică] Legături externe
- en Biografie
