Harold Pinter
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Harold Pinter (*10 octombrie 1930, Londra) este un scriitor, actor şi regizor evreu englez, unul din cei mai renumiţi dramaturgi ai literaturii engleze contemporane. A scris pentru teatru, emisiuni de radio şi televiziune, precum şi scenarii de filme. Multe din primele sale opere aparţin aşa zisului teatru absurd. Este laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 2005.
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi Opera
Harold Pinter s-a născut în 1930 în Hackney/Londra, fiu al unui croitor evreu. În vârstă de 9 ani este evacuat din cauza războiului la Cornwall şi se întoarce în Londra abia în 1944. Studiază o scurtă perioadă de timp la renumita "Royal Academy of Dramatic Art" ("Academia Regală de Artă Dramatică") din Londra. Refuză să facă serviciul militar şi, începând din anul 1950, timp de 10 ani, întreprinde turnee în diferite oraşe din Marea Britanie cu diverse ansambluri teatrale. În 1950, tânărul Pinter publică prima sa poezie. Se căsătoreşte în 1956 cu actriţa Vivien Merchant, de care se desparte în 1980, pentru a se recăsători cu scriitoarea Antonia Fraser, fiică a lordului Longford.
În 1957 scrie prima sa piesă de teatru într-un act, "The Room" ("Camera"), în care descrie ameninţările lumii exterioare în sfera intimă aparent liniştită a unui personaj, în spiritul teatrului lui Samuel Beckett, piesă care este reprezentată în premieră în acelaşi an. Urmează "The Birthday Party" ("Sărbătorirea zilei de naştere", 1958), "The Caretaker" ("Îngrijitorul casei", 1960). Piesa "The Homecoming" ("Întoarcerea acasă", 1965) înregistrează un deosebit succes şi marchează consacrarea lui ca autor dramatic. Şi în această piesă, tema principală este nesiguranţa omului asaltat de forţe necunoscute şi dificultăţile comunicării între oameni. Dialogurile sale descriu greutăţile de înţelegere, marcate prin pauze îndelungate în cursul conversaţiilor, tăcerile fiind un element important în creşterea tensiunii dramatice. Aparentele refugii în lumea visului alcătuiesc clişee de viaţă ale protagoniştilor.
Se poate riposta că nu teatrul său este absurd, ci condiţiile în care trăiesc personajele sale. Adesea acestea nu ştiu ce scopuri urmăresc. Ultima replică a bătrânului Davies din piesa The Caretaker, retras în siguranţă într-o cameră străină, trădează cât de fragilă este conştiinţa de sine chiar în situaţia unui învingător al unui conflict interuman: "Acum, ce am de făcut? Unde să mă îndrept?"
În ultimii ani, Pinter s-a angajat şi pe tărâm social şi politic. În 1985 întreprinde o călătorie în Turcia împreună cu scriitorul american Arthur Miller, unde intervine în favoarea minorităţii curde şi a dreptului acesteia de a folosi propria limbă. Rodul acestei călătorii îl constituie piesa sa "Mountain Language" ("Limba muntelui", 1988). Pinter s-a declarat adversar deschis al intervenţiei militare americane şi engleze în Irak.
În 1966 obţine din partea reginei Angliei distincţia de Comander of the Most Excellent Order of the British Empire, iar în anul 2002 este numit Companion of Honour. Printre numeroasele premii literare sunt de menţionat: Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană şi Premiul Pirandello. În ziua de 13 octombrie 2005 Academia Suedeză din Stockholm îi conferă Premiul Nobel pentru Literatură, motivându-se - printre altele - faptul că "în dramele sale dezvăluie prăpastia ascunsă sub pălăvrăgeala de fiecare zi şi forţează pătrunderea în spaţiul închis al opresiunii". Primele ecouri în rândul cronicarilor literari au fost diferite, în timp ce renumitul critic german Marcel Reich-Ranicki afirmă că a fost o "decizie bună şi nimerită", Denis Scheck consideră această hotărâre a Academiei Suedeze drept "o ofensă pentru literatura mondială", scriitorul, în mare măsură "demodat", "nemaifiind la înălţimea timpului" (Sigrid Löffler), premiul fiind acordat cu întârziere (Harold Pinter a împlinit, la 10 octombrie, 75 de ani).
Harold Pinter este Doctor honoris causa al universităţilor din Reading, Birmingham, Glasgow şi Stirling. Este un pasionat al sportului naţional englez, jocul de cricket şi este preşedinte al clubului "Gaieties Cricket Club."
[modifică] Selecţiuni din opere
[modifică] Piese de teatru
- The Room, (1957)
- The Birthday Party, (1958)
- The Hothouse, (1959)
- The Caretaker, (1960)
- The Lover, (1962)
- The Homecoming, (1965)
- Landscape, (1967)
- Old Times, (1970)
- No Man's Land, (1974)
- Betrayal, (1978)
- A Kind of Alaska, (1982)
- Mountain Language, (1988)
- Party Time, (1991)
- Ashes to Ashes, (1996)
- Celebration, (1999)
[modifică] Scenarii de film
- The Pumpkin Eater, (1964, cu Rosalind Atkinson şi Peter Finch)
- The Quiller Memorandum, (1966, cu Alec Guiness şi Senta Berger)
- The Ladt Tycoon, (1976, cu Robert de Niro, Tony Curtis, Robert Mitchumm, Jeanne Moreau şi Jack Nicholson)
- The French Lieutenant's Woman, (1981, cu Meryl Streep şi Jeremy Irons)
- The Handmaid's Tale, (1990, cu Natasha Richardson şi Faye Dunaway)
- The Trial, (1993, după romanul "Procesul" al lui Franz Kafka, cu Anthony Hopkins)
În filmele The Servant (1963), Accident (1967), Turtle Diary (1985) şi Mojo (1997) a apărut el însuşi ca actor, alături de Dirk Bogarde, Glenda Jackson, Ben Kingdley şi alţii.
[modifică] Proză
- The Black and White, (1955)
- Tea Party, (1963)
- The Coast, (1975)
- Lola, (1977)
- Girls, (1995)
- God's District, (1997)
- Sorry About This, 1999)
- Voices in the Tunnel, (2001)
