Film noir
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
-
- Pentru albumul muzical, vedeţi Film Noir (album) de Carly Simon
Film noir este o expresie, un termen tehnic şi o modalitate de exprimare cinematografică utilizat(ă) în procesul de producţie a unui film pentru a descrie stilul Hollywood-ian al filmelor dramatice poliţiste care plasează eroii într-o lume percepută ca fiind iremediabil coruptă şi antagonistă lor, lumea poliţiştilor.
Pe de altă parte, expresia film noir desemnează în fond un gen de exprimare cinematografică, apărut pentru prima dată şi identificat cu producţia filmului Şoimul maltez, realizat în anul 1941, după romanul omonim din 1930, "Şoimul maltez" al lui Dashiell Hammett.
Perioada clasică hollywood-iană a genului film noir este recunoscută în general ca acoperind perioada anilor timpurii 1940 şi întinzându-se până în anii târzii 1950. Ideea de film noir este asociată cu iluminarea specifică redusă (numit în engleză low-key lighting), peliculă alb-negru şi creearea unei atmosfere generale care este influenţată de stilul vizual al curentului cinematografic german, numit expresionismul german.
În acelaşi timp, la imaginea de tip "deja vu" (sau mai întunecată necesară măririi suspens-ului) se adaugă ca elemente inedite personajele, povestea şi acţiunea care derivă din şcoala literară a "romanelor cu detectivi" din Statele Unite ale Americii a perioadei interbelice, cunoscută şi sub numele în engleză de Hardboiled, ai cărei exponenţi de marcă au fost scriitorii Dashiell Hammett şi Raymond Chandler.
Termenul de film noir, care înseamnă în franceză "film negru", a fost pentru prima dată atribuit filmelor Hollywood-iene de criticul de film francez Nino Frank în 1946, fiind în chip surprinzător sau nu necunoscut majorităţi realizatorilor de film, cât şi actorilor americani care foloseau deja acest gen cinematografic.
De remarcat ca acest procedeu în realizarea filmelor a fost folosit imediat şi de realizatorii din alte cinematografii, care l-au asimilat rapid. Procedeul fiind denumit film noir, denumit de fapt de un critic de film francez, a făcut ca regizorii francezi, după cei americani, să fie printre primii care au realizat filme folosind acest procedeu. Astfel, sunt de remarcat producţiile Ascensor pentru eşafod cu acriţa Jean Moreau (1958 şi Cu respiraţia tăiată cu actorul Jean Paul Belmondo (1960).
Dar cum, odată cu trecerea timpului, filmul negru a devenit color, lumină redusă se poate aplica cu succes şi la acesta. Realizarea artistică şi tehnică trebuie să respecte regula de bază, adică filmul să fie negru sau, mai exact, sumbru. Filme precum ar fi Taxi Driver, cu actorul Robert de Niro, şi Basic Instinct, cu actriţa Sharon Stone, au dovedit că şi colorul poate fi negru.
În cinematografia românească, este de remarcat că regizorul Sergiu Nicolaescu a realizat filmul Felix şi Otilia în această manieră tehnică şi artistică.
Este intereasant că definirea structurală şi ideatică, precum şi încadrarea diferitelor filme aparţinând genului film noir a fost făcută retroactiv de critica de specialitate, aşa cum s-a întâmplat adesea în lumea artei. Goticul, barocul, victorianismul, Art Nouveau, suprarealismul, Art Deco, şi multe alte curente şi stiluri artistice au fost numite cu numele lor contemporane doar după ce existaseră efectiv şi produseseră opere durabile.
[modifică] Filme care au fost prezentate şi în România
- The Maltese Falcon (Şoimul Maltez) - SUA, 1944 - regizor John Huston
- Double Indemnity (Dublă identitate) - SUA, 1944 - regizor Billy Wilder
- Laura - SUA, 1944 - regizor Otto Preminger
- Lonely Place (Singur în piaţă) - SUA, 1950 - regizor Nicolas Ray
- Ascenseur pour l'échafaud (Ascensor pentru eşafod) - Franţa, 1958 - regizor Louis Malle
- À bout de souffle (Cu respiraţia tăiată) - Franţa, 1960 - regizor Jean-Luc Godard
- Taxi Driver - SUA, 1976 - regizor Paul Schrader
- Basic Instinct - SUA, 1992 - regizor Paul Verhoeven
[modifică] Vezi şi
