Fier
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fierul este un metal cu un punct de topire ridicat ce se obţinea până şi în trecut din minereu prin reducere directă, adică prin înlaturarea sub influenţa temperaturilor înalte a componenţilor neferoşi sau pamântoşi din minereu. În urma acestei operaţii efectuate în cuptoare speciale se obţinea o lupa (calup) de fier spongios ce putea fi prelucrată în ateliere de fierarie. Procedura este similară şi în zilele noastre dar la nivel industrial folosind tehnologia modernă. Fierul topit obţinut în furnalul înalt, venind în contact cu cocsul din partea de jos a furnalului, conţine diferite procente de carbon dizolvat (de obicei 3sau 4%), înpreună cu siliciu, mangan, fosfor şi sulf în cantitaţi mai mici. Aceste inpurităţi scad punctual său de topire de la 1535oC, cea a fierului pur, la circa 1200oC. Ceea ce se obţine se numeşte fontă. Oxidul feric (Fe2O3) este cel mai comun oxid al fierului şi se găseşte în natură sub formă de minereu de fier numit hematina. El se formeaza şi prin acţiunea lentă a agenţilor atmosferici asupra fierului metalic. Chimic pur se prepară prin calcinare precipitatului de hidroxid feric Fe(OH)3, iar industrial prin calcinarea sărurilor de fier cu uşoara tendinţă de decosompunere. Oxidul feric este opac pentru radiaţii ultraviolete şi infraroşii, proprietate ce îşi gaseşte aplicaţii la fabricarea geamurilor termoabsorbante. Fierul era cunoscut înca din antichitate iar numele privine de la cuvântul latinesc ferrun (fier). Se foloseşte cu precădere la: otel, apare si în compoziţia hemoglobinei (o microparticula care transporta oxigenul în sânge) etc.
[modifică] Vezi şi
 |
Acest articol despre chimie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
