Corupţie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Corupţia reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupţia este foarte frecvent întâlnită în societate şi este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însuşirea, deturnarea şi folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcţii publice prin relaţii preferenţiale, încheierea unor tranzacţii prin eludarea normelor morale şi legale.

Corupţia vizează un ansamblu de activităţi imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcţii de conducere sau care exercită un rol public, ci şi de diverse grupuri şi organizaţii, publice sau private, în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, şantaj, înşelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.

Printre cauzele care favorizează apariţia corupţiei se regăsesc şi: slăbirea autorităţii statului datorită ineficienţei instituţiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale însoţită de alterarea respectării principiilor morale, lipsa unei reforme la nivelul instituţional şi legislativ care să fie în concordanţă cu condiţiile socio-economice.

[modifică] Mica corupţie

Prin mica corupţie se înţelege acel sector din corupţie care nu aduce atingere intereselor majorităţii indivizilor unui stat. În această categorie poate fi inclusă corupţia unui cadru medical, a unui funcţionar, etc care prin deciziile lor favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitate în timp şi spaţiu.

[modifică] Marea corupţie

Prin marea corupţie se înţelege corupţia la nivel înalt a unui funcţionar, demnitar, etc. Acest gen de corupţie are ca şi carecteristică principală efectul asupra întregului stat şi a indivizilor care îl compun. Urmările acestui gen de corupţie se pot traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi suportate într-un final de toţi contribuabilii.

[modifică] Limitarea fenomenului

Fenomenul corupţie nu poate fi definit ca fiind propriu doar anumitor forme de guvernare. Corupţia este întâlnită atât în societăţile democratice cât şi în cele totalitare. Deşi există o oarecare tendinţă de a considera un regim autoritar ca fiind capabil să elimine corupţia, realitatea este că într-un astfel de regim corupţia este parţial limitată, ea regăsindu-se în anumite cercuri privilegiate, fiind accesibilă anumitor grupuri de indivizi.^[1]

Limitarea fenomenului corupţiei, stoparea totală a fenomenului este considerată utopică, poate fi obţinută prin mecanismul costurilor. Aceste costuri pot fi pecuniare sau sub forma recluziunii şi au ca idee centrală indezirabilitatea efectuării unor fapte reprobabile datorită costurilor mari pe care trebuie să lă plătească un individ sau grup de indivizi atunci când faptele acestora sunt descoperite. Accentuând această idee, legiuitorul, din dorinţa de a descuraja un astfel de comportament, a definit corupţia printr-o serie de fapte cu caracter penal.