Spaţiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins 1 Spaţiul în filozofie şi fizică 2 Spaţiul în matematică 3 Spaţiul în drept 4 Spaţiul în domeniul militar 5 Spaţiul în economie 6 Spaţiul în pedologie 7 Spaţiul în urbanism 8 Vezi şi 9 Bibliografie

[modifică] Spaţiul în filozofie şi fizică

• Categorie filozofică ce desemnează forme obiective şi universale de existenţă a materiei în mişcare.
• Categoria spaţiului exprimă ordinea, poziţia, distanţa, mărimea, forma şi întinderea obiectelor coexistente în lumea reală.

• Spaţiul are trei dimensiuni, spre deosebire de timp (care, având o singură dimensiune, se scurge într-o singură direcţie).

• Atomiştii antici (Democrit , Epicur) considerau spaţiul ca un receptacul vid şi infinit al atomilor materiali.
• Aristotel considera că spaţiul este suma locurilor pe care le ocupă corpurile şi că atât materia cât şi spaţiul ar fi finite.
• Cocepţia atomistă despre spaţiu şi timp (pusă şi la baza geometriei lui Euclid), a fost dezvoltată în filozofia modernă de către Newton.
• Pentru Newton spaţiul şi timpul sunt absolute, obiective şi universale, deci independente de materia în mişcare.
• Engels consideră că formele de bază ale oricărei existenţe sunt spaţiul şi timpul şi că o existenţă în afara timpului este o absurditate tot atât de mare cât şi una în afara spaţiului.
• Berkeley, Hume, Mach, Bergson neagă obiectivitatea spaţiului şi timpului, punându-le în dependenţă cu conştiinţa omului sau ca forme subiective ale trăirilor sale subiective.
• Kant consideră că cele două categorii sunt forme apriorice ale sensibilităţii umane.
• Hegel consideră spaţiul şi timpul ca fiind două categorii ale ideii absolute.
• Constituirea geometriilor neeuclidiene de către Lobacevski, Bolyai, Gauss, Riemann, a contribuit la formarea concepţiei după care proprietăţile geometrice spaţiale nu sunt pretutindeni aceleaşi, fiind determinate de proprietăţile fizice. Spaţiul este deci neomogen şi anizotrop.
• Teoria relativităţii lui Einstein, (numită şi teoria fizică a spaţiului şi timpului) a demonstrat că proprietăţile spaţio-temporale (lungimea corpurilor şi durata fenomenelor), depind de viteza de deplasare a sistemelor materiale şi că structura sau proprietăţile continuului spaţio-temporal variază în funcţie de concentrarea maselor substanţei şi de intensitatea câmpului gravitaţional generat de către acestea.
• Unitatea cu materia determină caracterul infinit al spaţiului şi eternitatea timpului.

[modifică] Spaţiul în matematică

Mulţime de elemente (puncte) cu anumite proprietaţi.

• Spaţiu euclidian (real) n - dimensional , mulţime ale cărei puncte se pot pune în corespondenţă biunivocă cu sistemele ordonate de n numere reale şi în care s-a definit distanţa d ( dintre două puncte x de coordonate (x₁, x₂, ..., x_n) şi respectiv y de coordonate (y₁, y₂, ..., y_n))

prin formula lui Pitagora: d ( x , y ) = radical ....

• Spaţiu afin , spaţiu ale cărui proprietăţi sunt invariante faţă de transformările afine.

• Spaţiu proiectiv, spaţiu ale cărui proprietăţi sunt invariante faţă de transformările proiective.

• Spaţiu liniar , (se mai numeşte şi spaţiu vectorial ) , modul peste un corp de scalari. Exemplu : mulţimea funcţiilor reale continue definite pe un interval [ a, b ], mulţimea matricilor pătrate de ordinul n sunt spaţii vectoriale peste corpul numerelor reale, complexe. Spaţiie vectoriale au fost definite în forma actuală de Giuseppe Peano (1888), dar fondatorul spaţiilor vectoriale rămâne Hermann Gunther Grassmann (1844).

• Spaţiu liniar real, spaţiu liniar faţă de corpul numerelor reale.

• Spaţiu liniar complex , spaţiu liniar faţă de corpul numerelor complexe.

• Spaţiu liniar normat sau (Spaţiu prehilbertian)
• Un spaţiu se numeşte spaţiu normat dacă elementelor sale le corespunde o normă. Este un spaţiu liniar, pentru care s-a introdus un produs scalar < x , y > , norma fiind definită cu ajutorul acestuia prin: || x || = radical din (< x , y > ) şi spaţiul nu este complet în sensul normei.

• Spaţiu liniar normat complet . Spaţiile în care orice şir Cauchy { x _n } are o limită x se numesc complete .
• Spaţiile liniare normate complete se numesc spaţii Banach după numele matematicianului Stefan Banach (1892 - 1945) care este fondatorul analizei funcţionale.

• Spaţiu Hilbert - este un spaţiu liniar normat complet, denumit astfel după matematicianul David Hilbert (1862-1943).
• Spaţiile Hilbert sunt cazuri speciale importante ale spaţiilor liniare şi normate.

• Spaţiu topologic - este cel mai general cadru în care poate fi definită noţiunea de limită. Mulţimea R a numerelor reale cu topologia formată din intervale deschise este un spaţiu topologic, pe care noţiunile de limită şi funcţie continuă revin la cele din analiza funcţiilor reale de variabilă reală.

• Spaţiu liniar topologic - spaţiu liniar şi topologic.

• Spaţiu funcţional - spaţiu topologic ale cărui elemente sunt funcţii. Cele mai importante spaţii funcţionale sunt cele liniare.

• Spaţiul lui Riemann, varietate diferenţiabilă, dotată cu o lege de măsurare a lungimilor curbelor de clasa ...
• Expresia de mai sus se numeşte metrica spaţiului şi defineşte pătratul

distanţei dintre două puncte vecine ale spaţiului.

• Spaţiul lui Riemann conform cu un spaţiu euclidian , spaţiu conform este un spaţiu al lui Riemann având proprietatea că metrica sa , înmulţită cu o funcţie depinzând de coordonate, devine metrica spaţiului euclidian.

• Spaţiul lui Minkovski (spaţiu-timp) - spaţiu cu patru dimensiuni ale cărui puncte corespund evenimentelor din teoria relativităţii restrânse.

[modifică] Spaţiul în drept

• Spaţiu aerian - coloană de aer care este supusă suveranităţii unui stat determinat atunci cănd se află situată deasupra tertoriului acelui stat, sau nu este supusă dacă se află situată deasupra mării libere.

• Regimul juridic al spaţiului aerian al statelor este reglementat prin legislaţia statelor, dar în anumite privinţe, şi prin convenţii internaţionale (ex. Convenţia de laChicago din 1944 cu privire la aviaţia civilă internaţională.

• Spaţiu cosmic , numit şi spaţiu extraatmosferic - denumire dată spaţiului din afara atmosferei Pământului.
• Regimul juridic al spaţiului cosmic se caracterizează, în principal, prin aceea că nu este supus suveranităţii statelor, fiind deschis în mod egal explorării şi utilizării de către toate statele în conformitate cu dreptul internaţional. (vezi şi Carta ONU ).

• Spaţiu maritim - spaţiu geografic incluzând apele mărilor şi oceanelor, cu solul şi subsolul acestora. Marea liberă şi marea teritorială constituie zone ale spaţiului maritim.

• Spaţiu locativ, (numit şi fond locativ) - ansamblul suprafeţelor din interiorul clădirilor destinate locuinţei sau unor alte scopuri :
  • - birouri, destinate activităţilor social-culturale,
  • - spaţii comerciale, destinate activităţilor comerciale,
  • - ateliere, destinate activităţilor industriale şi prestări de servicii,
  • - depozite,
  • - garaje, etc.

[modifică] Spaţiul în domeniul militar

• Spaţiu de siguranţă - distanţa cea mai mică la care se pot afla trupele faţă de obiectivul asupra căruia se trage pentru ca acestea să nu sufere efectele focului propriu. Este determinat de aria împrăştierii proiectilelor cât şi de distanţa până la care schijele acestora sunt eficace.

• Spaţiu mort

• 1. - porţiune de teren situată înapoia unei adăpostiri în care un obiectiv nu poate fi lovit de focul unui armament executat dintr-un anumit loc;

• 2. - porţiune de teren în jurul unui mijloc de luptă, în care acesta nu poate acţiona, datorită condiţiilor de construcţie.

[modifică] Spaţiul în economie

• Spaţiu de producţie - parte din suprafaţa unei întreprinderi pe care se desfăşoară procesul de producţie.

• Cuprinde:
  • secţiile şi atelierele de bază ale întreprinderii,
  • depozitele de materii prime şi de produse ,
  • secţiile auxiliare şi birourile,
  • căile de acces şi de transport,
  • suprafeţele dintre secţii şi depozite, impuse de normele privind paza contra incendiilor.

• Folosirea raţională şi sistematizarea spaţiului de producţie poate conduce la sporirea capacităţilor de producţie şi la economisirea fondurilor de investiţii.

[modifică] Spaţiul în pedologie

• Spaţiu lacunar - spaţiul care există între:
  • particulele elementare de sol ;
  • agregatele constituite din particule elementarede sol.

• Poate fi:
  • capilar - de dimensiuni mici (capilare) ;
  • necapilar - de dimensiuni mai mari.

• Spaţiul lacunar este ocupat de apă şi de aer.

• Cele mai bune condiţii pentru creşterea plantelor se realizează atunci când 2/3 din spaţiul lacunar este plin cu apă şi 1/3 cu aer.

[modifică] Spaţiul în urbanism

• Spaţii verzi - ansamblul zonelor de verdeaţă (parcuri, grădini, scuaruri), aflate în interiorul unui oraş.
• Spaţiile verzi contribuie la oxigenarea aerului şi la reducerea cantităţii de bioxid de carbon, asigurând deopotrivă, atât zone de recreere cât şi de odihnă pentru locuitori, motive pentru care existenţa lor constituie o prioritate pentru urbanişti.

[modifică] Vezi şi

• Listă de funcţii matematice
• Listă de matematicieni
• Liste
• Funcţie (matematică)
• Geometrie euclidiană
• Gaură neagră
• Gaură de vierme
• Mecanică cuantică
• Portal:Fizică
• Singularitate tehnologică
• Spaţiu vectorial
• Teoria M
• Teoria relativităţii
• Timp
• Vector (spaţial)
• Vid
• Univers

[modifică] Bibliografie

• Dicţionar enciclopedic român - Editura Politică, Bucureşti, 1966
• Dicţionar de matematici generale - Editura enciclopedică română, Bucureşti, 1974
• Mică enciclopedie matematică - Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
• Dicţionar juridic selectiv - Editura Albatros, Bucureşti, 1980.